FAPTE SUPUSE JUDECĂȚII

Audierea miniștrilor devine o parodie. Chiar dacă avizul comisiilor de specialitate este unul consultativ, pasiunea cu care au fost formulate întrebările pentru noii miniștri ce vor fi supuși votului plenului Parlamentului României continuă să deseneze măștile cu care social-democrații au ajuns să-și ascundă dușmănia față de inconștiența celor care au vrut cu tot dinadinsul să ajungă înainte de termen la guvernare! Să nu fiu înțeles greșit. PNL, în momentul în care va reuși să-și treacă guvernul, trebuie să recunoaştem că va fi în litera dreptului la guvernare, pe căi legale, moțiunea de cenzură care le-a reușit, definind drumul cel mai drept ales înainte de termen, al alternanței la guvernare. Astfel s-a produs ceea ce electoratul este chemat să decidă prin majorităţile obținute la alegerile electorale.
Acum, timp de două zile, în Parlamentul României se petrece circul dirijat de dresorii PSD, într-o lecție de dresaj cu fiarele PNL, mare parte dintre ele nevinovate și greu de lovit, scoase în arenă, pentru un inevitabil sacrificiu, pentru care fac vinovați: Klaus Werner Iohannis și cel care îl strânge de fudulii, fluidizându-i mișcările încete, accelerate de acel surplus de adrenalină.
Dacă nu ar fi fost vorba despre tragedia poporului român nimerit între cele două grupări politice instabile, social democrați și liberali, atunci am fi putut vorbi despre o glumă bună, am fi putut merge mai senini, mai drepți, mai plini de speranțe în această țară frumoasă și primitoare, numai bună de pus la rană.
Ceea ce nu avem astăzi ține mai mult de unitate decât de dușmănie. Am uita să ținem unii cu alții. Am uitat să ne întindem mâna, dar nu pentru a ne împinge în prăpastie, ci pur și simplu pentru a ne ajuta să ieșim din groapă, să trecem strada sau chiar să ne ridicăm la suprafața acelui viitor care ne-a speriat și ne-a însingurat.
Nu mai credem în cel de lângă noi, nu mai suntem dispuși să ținem cu aproapele nostru, să fim atenți la felul în care acesta se întoarce în plânset. Suntem din ce în ce mai străini cu noi înșine, dar și cu cei pe lângă care trecem, de care ne lovim, ignorând faptul că de aceștia am putea, dintr-un instinct sănătos, să ne și agățăm, astfel încât atunci când vom fi pedepsiți să cădem, să avem de ce sau de cine să ne ținem, să ne agățăm, să nu ne prăbușim.
Paul Stănescu unul din liderii social-democraţi a fost chemat la DNA, într-o dimineaţă recentă în calitate de martor într-un dosar mai vechi, de prin anii 2011. A dat o simplă declarație, după care, după 15 minute, a plecat fără ca cineva să știe de această vizită matinală. Presa a aflat de acest eveniment chiar de la deputatul Paul Stănescu, ajuns între timp în Parlamentul României. După scurta introducere ocupată de ”vizita la DNA”, Paul Stănescu cu motive serioase de dizidență politică, declară în prag de dimineață că el crede firească asumarea de către guvernul Orban a gestionării țării. Ei, pesediștii, au fost trimiși în opoziție, treaba guvernări a fost câștigată prin moțiune de cenzură de fosta opoziție, care s-a dovedit a fi mai puternică decât PSD! Vorba vine sau dacă vorba aceasta (care tot vine) este ajutată de trădările tradiționale ale colegilor săi de partid, putem vorbi în continuare de normalitate. Este normal ca majoritatea politică care a reușit să dea jos un guvern prin moțiune de cenzură să preia guvernarea țării, indiferent de câte pasiuni trezesc, indiferent de cât de performant sau mai puțin performant se anunță a fi guvernul ce va veni la Palatul Victoria. Nu mai vorbim despre ceea ce s-a întâmplat, despre nedreptățile și ilegalitățile comise de președintele României, Klaus Werner Iohannis pentru a reuși să-și promoveze ”partidul său”. Nici Ludovic Orban nu poate fi considerat vinovat decât în formula comportamentului ”celui fără minte” sau sensibil la mărgelele din sticlă colorate. A fost împins de la spate de ”general”, să ia el primul glonț în plin, să vadă el cu degetele lui dacă apa este rece și mai apoi să-i deschidă lui calea noului mandat prezidențial, de la înălțimea căruia să reușească adevăratul său plan de guvernare, acele în care să aibă el majoritatea parlamentară care să poată amenda Constituția actuală, care să poată modifica legea după cum îi sunt interesele sale, inclusiv eliminarea limitei celor două mandate (sic!)
Chiar dacă toți s-au năpustit asupra lui Paul Stănescu, eu cred că el a procedat corect, depășind bariera dușmăniei, intrând într-o logică normală, cu câștigători și învinși, astfel încât fiecare să-și ocupe locurile și rolurile care le revin în conformitate cu inevitabilele reguli ale jocului, Putere și Opoziție.
PSD va fi mult mai prezent și mult mai performant în Opoziție decât au fost celelalte partide ale fostei opoziții, ceea ce îi va aduce din nou la putere reformați, revigorați, din ce în ce mai greu de ucis.
Totul e să înțelegi că viața nu se termină prin aceste firești alternanţe la guvernare, ea fiind și dincolo de Opoziție, într-o viață în care Înțelepciunea își dezvoltă spiritul normalității și al solidarității, dominând în cele din urmă realitatea cu fapte supuse judecății.
ADI CRISTI