24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Începem să ne prăbușim. De jur împrejurul nostru mișcările telurice ne fac să căutăm balustrada. Să avem de ce să ne ținem, chiar dacă nu pământul ne fuge de sub picioare. Simțim cum voința noastră interioară ni se prăbușește. Cum aspirațiile noastre dispar pur și simplu. Rămânem singuri și goi, numai buni de scos la vânzare sau pur și simplu de dat din mila Măriei Sale. Avem sau nu avem nevoie de noi, de noi toți, de noi cei care credem că suntem numai buni de luat în seamă. Asta credem, chiar dacă pe fond nu acest lucru se întâmplă. Trăim într-o iluzie permanentă din care nu reușim să evadăm, facem parte din fondul cețos al unui trecut găunos, plin de semne de întrebare, mai multe chiar decât suntem noi în stare să ni le asumăm.
Facem ceea ce nu se face, chiar dacă recunoaștem că așa ceva nu este bine, că așa ceva nu trebuie să se întâmple, mai ales că deznodământul poartă cu sine pedeapsa care ne îngenunchează, pedeapsa care ne strânge de gât, dar nu cu tenta spânzurătorii ci mai curând a cravatei care încearcă să ne separe de mulțime. Să ne individualizeze sub forma personajelor principale, ale gulerelor albe, ale oamenilor responsabili.
De mult acest tip de portret nu mai inspiră respect, ci mai mult dezaprobare. Iar au venit școliții să ne mintă, să ne scoată afară, să ne poarte prin hățișurile promisiunilor miraculoase, dar imposibil de onorat. Suntem pedepsiți să rămânem cu mâna întinsă, cu gura căscată, cu ochii sădiți în brazda prin care lacrimile necazurilor noastre sapă albia deznădejdii. Indiferent de cine vine în întâmpinarea noastră găsim motive în plus de singurătate, așa cum găsim de fiecare dată ușile închise chiar dacă ni se spune că toți lucrează pentru noi, toți ne stau la dispoziție, așa cum stă bine unor guvernați responsabili.
Între timp leul s-a depreciat periculos de mult, gravitatea plusând pentru cei care au rămas în țară, pedepsiți să îndure toată indiferența și umilința acelor guvernanți care, indiferent de culoarea politică, sunt condamnați la nefericirea produsă de aceeași mentalitate a conducătorului postdecembrist. În toți acești 30 de ani de libertate omul politic, descoperit a fi rodul entuziasmului ruperii lanțurilor dictaturii, este pus în situația de a se prezenta tuturor: ”aceeași Mărie cu altă pălărie”, identificându-se în postura celui despre care se poate spune că este responsabil pentru toate bunele și mai puțin pentru relele cu care a rămas peste ani să se confrunte țara. El, omul politic, recunoaște doar contribuția pe care a avut-o la progresul României, în ultimii 30 de ani, fără a-și asuma relele, dezastrele și, nu în ultimul rând, prăbușirile ramurilor economiei naționale, în favoarea celor care vin imediat să ne salveze prosperitatea și libertatea, independența și suveranitatea.
Ceea ce se întâmplă astăzi în țară nu este un lucru ieșit din comun, ne mai întâlnit, greu de suportat, cu atât mai mult cu cât fiecare alternanţă la guvernare se folosea de același refren al moștenirii dezastruoase, a găurilor din bugetul național greu de cârpit. Să ne amintim că guvernul de tehnocrați în momentul în care a fost nevoit să părăsească sediile ministerelor și-a folosit miniștri ca oameni din salubritate, puși să dărâme și să smulgă din pereți obiectele de inventar, de prin birouri, sub formă de mărturie sau de amintire că au trecut și ei pe acolo, chiar dacă, se poate spune că, a dat norocul peste ei (sic!) Totul capătă un alt sens în momentul în care vine timpul să plece, la rândul lor, din funcție, fiind astfel amendat dezastrul pe care incapacitatea lor de a guverna îl produce.
Și astăzi guvernații se dau de ceasul morții blestemându-și sub formă de alint prezenţa în fruntea țării, prin asumarea răspunderii de a guverna în folosul cetăţeanului. Încă intențiile sunt de guvernare în folosul cetățeanului, fără a intra în amănunte, fără a se îngrijii de starea națiunii din perspectiva politicilor liberale. Deocamdată se sprijină de structura de rezistență a social-democrației, fiind mult prea periculoasă consolidarea rețelei de grinzi, pe care se sprijină dezastrul produs în economie de către mișcările ascunse ale politicienilor încă neresponsabili, dar cu o puternică sete de afirmare, de prelungire a valabilității cărților de vizită doar pentru că dau bine la imagine și la C.V.
Am mai trecut printr-o astfel de manevră, fără ca să se întâmple ceva deosebit în viața noastră de fiecare zi.
Continuăm să fim batjocoriți (cu participarea în direct a noastră) de aroganța și prostia liderilor politici, cei care au început să-și scoată măștile zâmbitoare și să ne ofere o probă de încruntare hidoasă a adevăratelor lor fețe oligofrene, numai bune de visat ca fundaluri înfricoșătoare ale coșmarurilor care ne bagă cu totul sub plapumă.
ADI CRISTI
