POEMELE STRECURATE PE SUB ZIUA DE LUNI

Poemul nunții cu ochii închiși

Vinovăția face parte din păcatul meu

cum din mine faci şi tu parte

când nașterea se strecoară în moarte

asemenea fricii ascunsă în Dumnezeu

Păcatul e plata pentru care mă vând

cum se vinde suspinul în contul durerii

sau cum din mângâiere reușesc să desprind

lutul căzut de sub pleoapele serii

Vinovăția e păcatul care ne doare

cum ne mai dor părerile de rău

la tine, la mine e înserare

și nunta-i în ochii lui Dumnezeu  

Poemul universului paralel

Arde o lumânare fără lumină

Doar flacăra aducerii aminte

străpunge întunericul

asemenea unui pumnal

împlânt în spatele timpului

Sângerează secunda după secunde

până la clipa fatală

când se termină anii şi pâinea

vinul şi plăcerile lumești

Exiști pentru a exista alături de mine

cum mor pentru a fi doar cu tine

pentru a nu lăsa ispita să mă devoreze

cum piranha devoră

tot ce mișcă în ape

sau termitele

tot ce este mort și nefolositor

Arde lumânarea fără flacără

doar cu lumina ochilor tăi

plini de mine

Cel care ştie pe de rost

Teoria relativității

a spațiului curb

Inima mea face parte din tine

un univers paralel

dar euclidian

Poem cu plecarea de bună voie

Ai plecat în larg

de bună voie

fără a fugi

cum se mai pleacă în lume

cu voie de la părinți

Ai plecat pe jos

fără ambarcațiune

și fără să înoți

Pe tălpi ai plecat

până când ți-a trecut

apa peste cap

Mai apoi

nu am mai ştiut nimic

despre tine

Nici o scrisoare nu am mai primit

Nici o veste nu am mai primit

chiar dacă ai plecat în larg

de bună voie

pe jos

cu voie de la părinți

Fără ca eu să fi ştiut ceva

fiind la rându-mi de mult plecat

în largul brațelor tale

ADI CRISTI