Vreau să lupt pentru a învinge

Nu sunt specialistă în boli, dar de un lucru sunt sigură: ceva nu e în regulă cu acest coronavirus. Am citit multe declarații ale mai marilor în domeniu, am văzut statisticile oficiale ale Organizației Mondiale a Sănătății. Totul mă sperie. Recunosc, îmi este teamă.

 Însă, judecând puțin la „RECE”, e ceva ce nu se leagă. De dimineață până seară ni se prezintă statistici: noi cazuri, morți, carantină,izolare la domiciliu etc. Deja ne-am obișnuit ca breaking news să însemne un nou caz de îmbolnăvire sau deces.

Auzim unii specialiști recomandându-ne să ne spălăm pe mîini cu apă și săpun, să folosim spirt pentru dezinfecție, să păstrăm distanța de 1,5 metri între noi. Vin alții și spun că nu e bine, trebuie folosit clor. Doar clorul ucide coronavirusul. Și 1,5 metri sunt puțini. Distanța de 4 metri ar fi perfectă.

Se mai spune ba că tratamentul se  face cu o combinație între medicamente antimalarice și cele pentru gripă, ba cu medicamente care țin sub control SIDA și cele pentru gripă. Ații recomandă simpu: paracetamol sau tamiflu.

La farmacie cu greu mai găsești medicamente pentru răceală și gripă. Clorul e epuizat. șervețelele antibacteriene sau gelul antibacterian sunt pe cale de dispariție.

Facem provizii, pentru zile negre… Nu ne mai îmbrățișăm, privim suspicioși la semenii noștri: dacă cumva tușesc(prima întrebare pe care ți-o pui în gând: o fi tuse seacă?), dacă le curge nasul deja scoatem proviziile de  dezinfectanți  din buzunare iar dacă cumva unul dintre ei are curajul să spună că a venit dintr-o țară afectată de boală, în special Italia, deja ne izolăm la domiciliu, intrăm în carantină.

Vorbeam cu prietena mea la telefon și a tușit. S-a scuzat, spunând că e de  la țigară, nu are coronavirus. Nu era necesar, eu as sta lângă ea în orice situație. Un alt om drag sufletului meu a răcit. Am făcut unele cumpărături  să i le ducem și ne-a zis că e răcită, a vorbit cu medicul de  familie, dar pentru siguranță, să lăsăm sacoșa la ușă. Să nu avem contact direct.

Ei bine, îmi vine să urlu. Cum adică să nu pot fi alături de oamenii dragi mie, chiar dacă au coronavirus?  Nu pot și nu vreau să-i las singuri.

Eu cred că nu coronavirul ucide, ci singurătatea omului afectat, chiar teama de a fi aproape de tine a celui care ar trebui să te vindece. Nu coronavirusul ucide, ci panica care este intenționat creată. Păi, dacă nu vrei panică, nu anunți la ora 14 că tot guvernul în frunte cu prim ministru sunt în carantină, au coronavirus, iar la ora 21 anunți că totul e Ok, analizele au ieșit bine.

Și cel mai sănătos și indiferent om ar fi afectat de isteria asta creată intenționat pentru a ne panica, recomandându-ni-se în același timp să ne păstrăm calmul. E un război psihologic . Cineva se joacă cu mințile noastre. Cineva ne vrea terminați psihic, pentru a fi mai ușor de  manevrat. În fond, coronavirusul e un fel de  răceală/viroză/gripă. Sau toate trei la un loc. E drept, se  transmite mai repede, dar unii semeni nu au simptome grave. Deci, de ce să ne temem atât de mult? De ce atâta panică?

Eu una am decis: nu mai fac jocul nimănui. Nu mă mai las afectată psihic de ce se întâmplă. Fac doar jocul vieții mele. Eu vreau să trăiesc. Și nu vreau teamă în viața mea. Eu vreau să zâmbesc, să îmi îmbrățișez semenii, să stau alături de  ei. Asta vreau eu. Dacă asta înseamnă sfârșitul, nu am ce face. Asta e. Nu mai las alimente la ușă, nu o voi mai lăsa pe prietena mea să se  scuze pentru tusa ei.  Sunt Ana și vreau să lupt pentru a învinge.

Ana Parteni