FUGA DIN RAI (III)

 

7.

.

 

Am uitat ce înseamnă

Păcatul mirositor de floare.

Păcatul

născut din curiozitate

și mai puțin din neascultare.

De la Izgonirea lui Adam și a Evei

Grădina Edenului a fost ferecată

cu poarta inscripționată

și ținută sub cheie

Loc contaminat

”Interzis celor care fac diferența

între măr, șarpe, bărbat și femeie”

 

 

Poemul din mine crescuse deja

asemenea mărului ademenitor

Privea prin sufletul meu

florile pajiștei neculese nicicând:

de parcă privirea putea foarte bine

să fie un bun de tăvăit covor

 

– Ce este o femei, Îngere Daniel?

– Nu știu. Întreabă-ți Îngerul Păzitor!

Îngerul Meu Păzitor nu mi-a răspuns

M-a pus să-i întreb pe toți ceilalți

pe scara ierarhică a Împărăției.

Nimeni nu mi-a răspuns

Sau nu au vrut să-mi răspundă

Astfel încât întrebarea a ajuns

La urechile lui Dumnezeu.

 

Mi-a povestit (mai apoi) Îngerul meu Păzitor

despre supărarea Supremă

ce a tulburat scrierea din trebnic:

– Aduceți-l la mine pe netrebnic!

 

Și netrebnicul a fost adus

în fața Marelui Tron

Ca un câine aplecat cu capu-n castron

Pe Judecata de-apoi punându-se bir

Oy vey iz mir !

8.

 

Serafimii, Heruvimii și Tronurile

Compun prim planul spațiului în care

Există Dumnezeu

 

Îmbrăcați cu dragostea lui Dumnezeu,

ca niște șerpi de foc,

serafimii

nu lasă pe nimeni să-i privească!

Îmi căutau privirea…

dar sufletul meu era unul mărunt

un fel de plevușcă

nu atât de dezvoltat încât să fie divin

 

Lângă ei, heruvimii

Un fel de contabili și de învățați ai lui Dumnezeu,

Cei care au mai făcut o dată

expulzarea din Grădina Edenului

La fel ca serafimii au fost la început tot patru

(Dintre care  Satan a căzut în Iad)

Ca niște sfincşi cu aripi s-au năpustit asupra mea

încercând să-și aducă aminte care au fost

slăbiciunile  lui Adam și ale Evei

dar sufletul meu plutea asemenea unei frunze

ce nu avea de gând

prea curând

să fie o frunză căzătoare

 

Niște roți mari strălucitoare, acoperite cu mulți ochi,

cu care Dumnezeu se deplasează

sunt Tronurile, guvernatori cerești

cei care vor să găsească echilibrul între materie și spirit

între bine și rău

Mă priveau cu detașare,

simțindu-i asemenea unui motor turat

înaintea demarajului!

Aș fi trebuit să-mi dau seama că gândurile lor era supreme

care știu că ele distribuie judecata lui Dumnezeu

” în scopul de a-I îndeplini dorinţele pentru noi”

Nu am schițat nici un gest

Sufletul meu a înghețat

contopindu-se cu gheața Tronurilor

se pare că am dat la pace

un fel de remiză

până când de deasupra lor s-a auzit

glasul lui Dumnezeu.

 

(este necesară această paranteză explicativă.

De unde să știm noi cum sună glasul lui Dumnezeu?

– și nu ar fi putut fi foarte bine

glasul unuia sau a altuia dintre îngeri?

Pentru a închide cât mai repede paranteza, pot spune că

acel Glas multidimensional, singur s-a recomandat:)

9.

 

– Sunt Dumnezeu! Tu cine ești de-mi tulburi liniștea și legile?

– Sunt un suflet rătăcit, Doamne, Dumnezeul Meu

– Aha. Vrei să spui dezorientat?

– Nu, rătăcit!

– Într-un cuvânt mai ușor de înțeles, dezorientat?

– Nu, rătăcit!

– Încăpățânat, ferm, decis, sau limitat, pierdut…

– Nu, rătăcit!

– Rătăcit de ce sau de cine ești?

– De Dumnezeul Meu, Doamne!

– Și când crezi că te-ai rătăcit de Mine?

– Când m-am lăsat ferecat în Grădinile Raiului

– Sufletul nu trebuie confundat cu trupul.

Nu are aceleași drepturi și aceleași obligații

Sufletul are șansa nemuririi, reînceperii vieții prin reîncarnare

Pe când trupul ține doar o fracțiune de timp

Dintr-acela pământean

Nu poți veni aici și să vorbești despre femeie

Să ne aduci aminte de păcatul primordial…

– Dar nu eu am vorbit despre femeie,

poemul din mine care se simte abandonat…

– Ai spus, poemul din tine?

– Da, poemul din mine!

– Spune-mi-l. Rostește-l așa cum este el,

fără puncte, puncte, puncte sau

(cum le spuneți voi, suflete de pământean)

bip-uri, bip-uri cât mai multe!

 

ADI CRISTI