POEM TIP VENTILATOR (IV)

 

DOAR O UMBRĂ…

 

 

Într-un halat alb îmbrăcată

a încercat moartea să ne sperie..

Cine a mai văzut o moarte îmbrăcată în alb?

Cine a mai văzut pasărea neagră în chip de porumbel ?
Cine a mai văzut omul fără umbră

și pașii fără mișcare?

 

Niciodată omul nu a fost învins de Satan

Chiar dacă Diavolul s-a strecurat în tainele lumii

De fiecare dată căderea de frunză

a fost mult mai grea

decât prăbușirea tăcerilor peste ușile caselor…

 

Suntem prizonierii propriilor noastre spaime

Închiși în  temnița grea a răspunsului prins din zbor

Fără explicații și fără conținut

Doar titlul său de răspuns dat morții

Ne mai ține cu ochii deschiși

În așteptarea următorului răsărit

Sau pur și simplu dechiși, imobili

În așteptarea palmei trecută peste ei

Ca o ultimă mângâiere.

 

Avem nevoie de noi

Cum am avea nevoie de cei de lângă noi

Furați la drumul mare

Tâlhăriți de anotimpuri, de coloanal vertebrală

Ce ne face să întindem mâna spre cer

Dar care rămâne doar o umbra

Și nicidecum muntele propriu-zis.

 

 

ADI CRISTI