POEM TIP VENTILATOR XXIII

LIPSIȚI DE PRACTICA DE-A ÎNVIA

 

Partea noastră albită

când aude vorbindu-se de moarte

se lasă timorată și blegită

veștejindu-se ca arborii pe-o parte

 

Decât să le vorbești de moarte

mai bine îi străpungi cu lama

Căci nu rezistă să o știe

cum râcâie tăciunii, teama

 

Mai bine să le cânți ce bravi au fost

în viața ce-au făcut-o închinare

decât să le aduci în post

aminte de cădelniţă și lumânare.

E spaima mult mai mare decât pasul

că ar putea pleca fără să știe

nu moartea îi întinde la pământ,

ci lipsa practicii care ne reînvie !

 

ADI CRISTI