DELIR DIN LIPSĂ DE  AER

 

Cât mai departe-am fost pierduți

să nu ne mai cunoaștem calea

Singurătăți ni s-au promis

ce vor schimba munții cu valea

 

Vom fi aduși la mal de val

și vom trăi deșugubina noastră

cum mai trăiesc urme de cal

pe drumul mâinii înspre coapsă

 

Din aburul privirii te-am pierdut

și ți-am lăsat uitarea să o ștergi

cu inima din care mi-am făcut

capcana dezgropată de sub crengi

 

Și ai căzut, cum am căzut

pe câte-o parte-a lumii-ntregi

eu în deșert, tu sub pământ

un sclav la curțile cu regi.

 

ADI CRISTI