POEM TIP VENTILATOR XXIX

 

CU  VIRUSUL LA PLIMBARE

 

Lumina ne dezbracă în minte

Întuneric pătruns

în ochii închiși

 

Răstignire sub formă de coasă

Umbra trupului uns

ne descoasă

 

Înaintea căderii

ochii se pierd

 

Catarge înecate sub orizont

ca și cum animalul marin

le-ar fi tras de picioare

ancore cu lanțul lujer de crin.

 

Ne aruncă-n abis

în claia crescută de păr nins

Albit înțelept pe cap

și mai puțin înțelept pe piept

 

Sare din noi viața

cum mai sare din noapte

dimineața.

 

Cum mai sare în ochi

drobul de sare

Pe care virusul îl aruncă

ridicându-ne la cer

sau

cel puțin în picioare.

 

ADI CRISTI