CÂNTEC MUT DE ÎNCHINARE

 

 

Cu moartea în brațe

ne ridicăm pământ

lujerul florii

tunel din mormânt

 

Ne ridicăm o palmă

cu drept la cuvânt

sluțindu-ne din lamă

tăcerea de sub vânt

 

Se pierde echilibrul

dintre umbră și trup

carbonizat chibritul

ținea în loc un lup

 

„Veniți de luați lumină !”

e flacăra care

zidea fiara în salt

și morții în picioare.

 

Avem clipe sub ochi

Zidite temple goale

Sutanele de popi

rămân doar simple țoale

 

Așa să fie oare?

Așa este – spun unii

sau blasfemie, alții

pătrunși de-nchinăciune.

 

Pe fond vorbesc genunchi

și buzele șoptite

În rugăciuni sculptate

Biblic meșteșugite.

 

ADI CRISTI