24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Una dintre cele mai mari escrocherii de imagine a fost semnată de numitul bâlbâit, într-ale exprimării inteligibile, Florin Cîțu, în calitatea sa de ministru al Finanţelor în guvernul Orban. Despre personajul în cauză se pot spune mai multe decât pot fi ele gândite, astfel încât, cele mai negândite afirmații devin de-a dreptul seducătoare. De această data ghinionul românilor este acela că au apetit la ironie și umor, că știu să evadeze pe coama hohotului de râs, ocazie cu ajutorul căreia se detensionează marile tensiuni acumulate pe întreaga perioadă a activării prostiei în formă de soluții salvatoare.
Există o lege în vigoare, cu ajutorul căreia guvernul a fost îndreptățit să majoreze valoarea punctului de pensie cu 40%. În termeni cât se poate de clari aceasta ar fi însemnat că punctul de pensie, de la 1 septembrie 2020, ar fi trebuit să fie 1771 de la 1265. Măreața realizare a lui Cîțu a fost totuși un nesemnificativ 14%, (1442), prezentat țării ca fiind expresia supremă a guvernării Ludovic Orban, (Fie-i țărâna compactă, pe care acesta continua să pășească!)
Să nu fiu înțeles greșit (de cei care mai și judecă sau să nu fiu citit greșit de cei care doar citesc). Ceea ce este deranjant la întreaga tărășenie, cu ieșirea în public a celui care este îndreptățit prin funcția pe care o are, să propună Guvernului o nouă rectificare de Buget, ține mai mult de spectacolul jalnic cu ”cea mai mare creștere a punctului de pensie de până acum”. Dacă ar fi să ne amintim că avem o lege care obligă Executivul să majoreze punctul de pensie cu 40%, devine cât se poate de absurdă lauda ministrului de Finanţe, care încearcă bezmetic să ne convingă că 14% este mult mai mult decât 40% (sic!)
Plecând de la această ilogică interpretare a termenului de majorare spectaculoasă, ne mai întâlnită și greu de predat, chiar și la clasa zero, spațiul predestinat actualului guvern, în care se poate considera absolvit de orice vină, pe axa minoră-majoră, loc în care legiuitorul a permis personajelor să-și scoată masca pentru ca să nu existe atacuri de cord pe motiv de necunoscut sau de fantome care nu de puțin timp le alimentează spaimele ieșirii de la guvernare. Liberalii, trebuie să menționăm și această dreaptă constatare au în rândul lor și personaje de toată stima, multe dintre acestea promovând prin forțe proprii, de la calitatea de loc ruşinoasă a lipitorilor de afișe, pe când partidul era condus de greii liberali, continuatorii ai moștenirii Brătienilor. Într-o paranteză fie spus, liberalii, adepții sloganului ”Prin noi înșine”, s-au prezentat lumii ca fiind nu numai neliniștiți și tulburători, cât mai ales, gata oricând să experimenteze noi formule, sugerate sau generate de realitățile imediate, realități în mijlocul cărora întâlnim omul dominat de dezvoltarea afacerilor, în folosul lor, dar și al colectivității.
Faptul că la borcanul cu miere au început să se îngrămădească personaje care au învățat doar adunarea, a căror prezență contribuie doar la posibila multiplicare a numărului cu unu, este o atitudine normală prin structura psihologică a poporului roman, în care din zece idioți, doar doi sunt consecvenți.
Aceasta este baza de partid valabilă pentru toți actorii de pe eșichierul politic, indiferent de culoare, indiferent de interese. Deocamdată continuăm să nu luăm în considerare ideologiile partidelor, fiind în continuare posibile orice fel de alianțe dictate în special de interesele de grup, mult mai puternice chiar decât interesele de partid, fără ca să mai îndrăznim să invocăm interesele celor mulți.
Continuă să asistăm la un dublu discurs al liderilor politici. Unul în preajma alegerilor și altul după alegeri. Unul numai lapte și miere, linguşitor și enervant de fals, celălalt rigid, nemilos, dur sau, pur și simplu, dezinteresat, în care legătura cu masele dispare ca prin minune, sugerând faptul că acestea nu mai aparțin nimănui, că ”Dumnezeu cu mila” este singura adresă la care poți să ai speranța, cel puțin, că-ți va răspunde cineva” .
Ajungem astfel din nou ai nimănui. Din nou suntem lăsați la voia întâmplării, rătăcitori și loviți de aceeași soartă ”crudă și nedreaptă”.
În acest întreg haloimăs există și câțiva oameni responsabili, oameni care au demonstrat că au făcut ceva major, că știu să vorbească, dar mai ales știu ce înseamnă valoare, știu ce poate să le aducă viitorul, în simbria căruia s-au pus de bună voie.
Astfel de oameni trebuie protejaţi oriunde s-ar aflat. Ei trebuie încurajați și ajutați, chiar dacă prin împrejurimile lor mai există câte un Cîțu, care vorbește doar pentru ca să se audă el. Pe tarabele politici actuale veți întâlni cu Cîțu la bucată sau la legătură.
ADI CRISTI
.
