24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Am trecut cu un pas în dincolo. În aceeași lume, dar în living room. De pe holul campaniilor electorale am fost serviți cu prima cafea de după alegeri. Lucrurile s-au mai limpezit, chiar dacă confuzia ne definește, ne ia în seamă, împarte cărțile.
Țara iese azi, de dimineață din febra alegerilor, după consumarea uneia dintre cele mai dure campanii electorale din ultimii 30 de ani. Acum este liniște. O liniște amorțită. O liniște fără de care, nimic din tensiunea firească procesului electoral, nu ar mai fi trecut în stand by lupta reală cu noul coronavirus.
Furia și dușmănia au dispărut ca prin minune. Suntem în zona de liniște unde mai marii partidelor politice așteaptă ca Biroul Electoral Central să le confirme sau să le infirme rezultatele.
Intrăm în procesul tehnic al votării. Se numără voturile. Se analizează contestațiile. Se anunță primele rezultate parțiale. Încep să se facă primele calcule, privind împărțirea mandatelor de primari, consilieri locali, președinți de consilii județene, consilieri județeni.
Aceste activități sunt de fapt o punere în practică a speranţelor celor care au mizat pe victorie în aceste alegeri. Evident că rezultatele se doresc a fi o suprapunere cât mai corectă a speranțelor politice cu ceea ce este în stare să răspundă electoratul.
Orice alegeri sunt de fapt o probă de microfon pentru politicienii care se adresează poporului.
Alegerile locale din 2020, altoite cu o pandemie care a reușit să ne blocheze la mantinelă, au înregistrat momente de maximă tensiune. Nimeni nu mai ține cont de reguli. În desfășurarea alegerilor propriu-zise fiecare actor politic are șansa de a se crede și de a se manifesta ca fiind ”stăpânul inelelor”.
Au fost răsturnări spectaculoase de situații pe parcursul întregii zile de vot. Acestea au făcut tensiunea să fie maximă și uneori greu de suportat.
Televiziunile de știri nu au ratat șansa de a transforma totul într-un spectacol mediatic de maximă audiență.
Avem nevoie totuși de o minte limpede. De o minte detașată de focul de artificii care tulbură orice încercare de meditație, de reflecție.
Rezultatele de la exit-poll-ul făcut public de Antena 3 au dat fiori reci unora și valuri de bucurie altora.
Se pare că PSD a pierdut Capitala după o luptă crâncenă, la baionetă cu Gabriela Firea, dar și cu Traian Băsescu. A fost o luptă spectaculoasă care nu a ținut prea mult în timp, dar care l-a făcut pe fostul președinte al României să treacă de la ”i-am ciuruit” la ”am supraviețuit”.
Se pare că România s-a trezit. Nu poate să mai ierte pe nimeni, nu poate să mai treacă cu vederea peste nimic. Țara începe să se trezească. Să se ia în seamă, să emită pretenții.
Prezența la vot a fost una ”minoritară”. Reprezentativitatea alesului are această bilă neagră data de electoratul țării, atunci când el este ales de o minoritate care și-a asumat rolul majorității, pe care o va putea anula doar printr-un comportament care îi va defini activitatea ca fiind în pusă în slujba tuturor cetățenilor.
Dar, trebuie să recunoaştem, după 30 de ani de democrație, România nu-și permite să-și oblige cetățenii să meargă la vot, să crească procentul celor interesați de problemele fundamentale ale vieții, ale cetățeanului, față de care trebuie să se exprime.
Alegerile locale au scos din culisele puterii câteva dezacorduri făcute în spatele cortinei, fie că a fost vorba despre alianțele electorale, fie că este vorba de alianțele tradiționale. Se pregătesc, de asemenea, un alt tip de alianțe, în special între învinși, în speranța că următoarele alegeri generale le vor acorda ultima șansă de vizibilitate politică la nivel național.
Noile figuri de demnitari vor avea un termen destul de mic de acomodare, mai ales că aceştia au dat de înțeles că ei, încă de la faza de bebeluși, știu ce înseamnă rezolvarea problemelor orașului și a țării.
Urmează numărătoarea voturilor și transmiterea oficială a acestora, precum și punerea în funcțiile pentru care au candidat a câștigătorilor.
ADI CRISTI
