AM BĂGAT DRACUL ÎN CASĂ

Așa ceva nu este permis. Nu se poate întâmpla. Este de ordinal absurdului, a imposibilului. Dar, tot ce este imposibil este permis în țara în care prostia și dușmănia sunt dimensiuni reale, palpabile, greu de ignorant. Poți să ignore o soluție ingenioasă, prin care reuşeşti să aduci în casele oamenilor bunăstare, dar nu ai cum să ratezi prostia, care să te arunce în brațele disperării.
Jocul de-a furtul de voturi direct din saci, direct de sub obiectivul camerelor de vederi, cu ajutorul cărora ai fost convins să-ți asiguri protecția și siguranţa apărării votului, într-o democrație ce se dorește a fi construită din drepturile și libertățile cetățenești, devine mult mai periculos decât un joc în momentul în care jandarmii țin de șase, iar useriștii, în interpretarea unor tineri cărora nu le-a mijit încă mustața, și a unor domnițe aflate la primul lor ciclu, joacă rolul hoților de voturi, în prag de dimineață, ce poate foarte bine să fie fie asimilat sloganului ”Noaptea ca hoții”, al cărui drept de autor îl are, culmea fericirii, același USR, ce a acționat în forță, la fel de gălăgios, pe timpul puterii pesediste.
Specialiştii, dar și oamenii normali, dar întregi la minte, s-au așteptat ca, după ce partidul puștimii, speranța ruperii de inerțiile tradiționalismului în politica românească, ce a dat într-o corupție severă, va ieși câştigător în alegeri, să se simtă un aer proaspăt, un nou avânt dat luptei politice dâmbovițene. Dar, surpriză! Dacă s-a întâmplat ceva, acel ceva poate fi tradus în termenii dezamăgirii crunte. Din dezastrul pesedist s-a căzut într-un dezastru și mai mare. Dezinvoltura useriștilor pe care unii au identificat-o a fi nesimțire crasă, insolență soră cu bădărănia, s-a transformat într-o vizibilă prostie, un handicap din care cu greu vor ieși prin vindecare.
Iată cum speranța din fotografie s-a transformat în regretele eterne din mijlocul străzii. Școliții țării au demonstrat că sunt, într-adevăr, tobă de carte, dar ce folos, dacă nu știu să o pună la treabă, să o folosească în interesul comunității și nu doar al spectacolului, în general, grotesc, vulgar și fără sens, în accepțiunea pe care societatea civilă o recunoaște în momentul în care se vorbește despre ipoteticul nivel de trai, corupţie și, mai ales, de pasul înainte al societății. Cei ”mici și tineri” – cum îi alintă Dacian Cioloș, se dovedesc a fi nu numai juniori, cât mai ales și neinspiraţi într-ale aplicării teoriei în practică, într-o realitate în care nu se întâlnesc cu teoria mult prea rigidă și fără rezultate concrete desprinse dintr-o inevitabilă aplicare.
Și-au păstrat cunoscutele descinderi în haită, pe care le-au folosit useriștii pe când slujeau opoziției. De la huiduielile de serviciu, la lanțurile cu ajutorul cărora se legau de neam în veșnicie, useriștii ajunși la puterea ajung astăzi să nu mai aibă nici tată, nici mama, nici șefi și nici subordonări, cauționați de același inepuizabil Dacian Cioloș precum că: ”PNL să nu se tot tragă de mânecă, pentru că suntem mici și tineri și foarte răi”.
În iureșul pandemiei care a început să-și arate adevărații colți, ciudatul partid (USR) construit sub formă de uniune care se ocupă de salvarea României, un fel de nou front al salvării naționale, s-a ajuns nu numai la gafe impardonabile, cât mai ales la compromiterea ideii de alegeri libere, al cărui rezultat este garantat de statul de drept, prin întreaga sa desfășurare de forțe puse în serviciul exclusive al valorilor democrației.
Dar, acolo unde jandarmii țin de șase și asigură spatele prezumtivilor infractori, ”mici și tineri”, acolo unde un procuror, președinte al secției de votare, dă voie cu de la sine putere (chiar dacă legea nu-i permite) să răscolească și să se sustragă din încăperea sigilată, saci cu buletine de vot, aa indicarea precisă a unei useriste, trebuie să sesizăm aplicarea unei lovituri cauzatoare de moarte democrației!
Orice încercare de a bâlbâi și mai mult realitatea (cum a fost intervenția ministrului Afacerilor Interne) nu poate decât săpa groapa și mai adânc, forțând realitatea să se dea cu capul de toți pereții, astfel încât, nimeni și nimic nu mai poate sala aparențele.
Suntem puși la zid, suntem pur și simplu pierduți în acest spațiu improbabil al bunelor intenții, dar care este viciat de intervențiile ilegale, machiavelice, cu ajutorul cărora se încearcă continuarea furtului, a hoției și, nu în ultimul rând a corupției majore pe care useriții au reușit să o identifice, chiar dacă această identificare s-a întâmplat și în gentile lor, poșetele lor.
Se pare că, prin recunoaşterea USR ca partid al viitorului. Ca o nouă forță politică, atât de mult așteptată, nu am făcut altceva decât să băgăm în casă dracul, astfel încât nu ne putem aștepta la altceva, decât la singura perspectivă de a ne lua dracul!
ADI CRISTI