Clovn

 

Vopsit pe față

Zâmbetul mă strânge

Și inima îmi stoarce

Lacrima

Cum mai sunt strânse

Vorbele și puse

în saci de in

cuvintul te păstra

 

Trece la pas

cu hohotul de râs

piciorul saltului mortal

ajunge-n ghips să fie pus

 

 

și tumbe presărate sunt

despinse frunze

scot pământ

pe gura plină de nervuri

hohot de râs și zbor de fluturi

 

evreul este clovnul tuturor

adus de spate

întins pe covor

călcat cu tălpile de aur

al celor care vor

să treacă-n zbor

frunza de laur.

 

Clovnul e clovn

Chiar dacă știe

că masca îl cunoaște

de parcă ar fi vie.

 

ADI CRISTI