SĂ-L STĂPÂNIM, SĂ-L FACEM INOFENSIV

Presiune crește. Cu fiecare zi, ce depășește ora 13, ne aflăm în fața unui dezastru cu care ar trebui să ne obișnuim cât mai repede. Virusul sălbatic ne atacă din ce în ce mai agresiv. Suntem călcați în picioare, suntem puși la zid și tocați centimetru cu centimetru, suntem întinși și trași pe roată, suntem hăituiți și speriați de moarte, astfel încât din noi nu mai rămâne aproape nimic. Doar o umbră pală, mișcătoare, asemenea unei sperietori lovită de vânt mai reușim să fim.
În prim planul nostru apare neobositul Raed Arafat, eminența cenușie a primului ajutor, cel care ar dori să fie prieten doar cu toți cei care îi țin partea și nu ezită sub nici un fel să acționeze în numele lui. Așa le-a spus Arafat, așa trebuie să facă! Nu mai este nevoie de nici un fel de explicație, de nici un fel de convingere intimă, atâta timp cât încrederea în specialist trebuie să funcționeze instantaneu, folosindu-se sensul unic, dinspre cetățean înspre specialist.
Din analizele specialiștilor Raed Arafat a extras, este adevărat, pasajele cu un puternic impact, în care spaima își are rolul ei de primadonă. Când auzi: ”România are 615 de localități care au incidență între 1,5 și 3 la mia de locuitori;
22 de municipii și 15 orașe au trecut de pragul de 3 la rata de incidență a cazurilor de corona-virus la mia de locuitori (!) – impunându-se carantina!
București, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Bacău, Reșița, Sfântu Gheorghe, Craiova, Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Zalău, Alexandria, Râmnicu Vâlcea, acestea sunt câteva dintre municipiile care au incidența de peste trei la mie, sunt localități ce trebuie să meargă pe mâna carantinei, a izolării, a două săptămâni de mișcare controlată.
În prim planul vieții cotidiene apare din nou spitalul. Monstrul dat imaginii de echipamentul special al unei civilizații extraterestre, găsită doar în imaginația scriitorilor de S.F.
În spital totul are un alt ritm, o altă cadență. Aici secundele trec după o altă numărătoare, făcută de această data în interesul celui care numără, a celui care simte cum un pas greșit îl poate rostogoli din barca ce încearcă să treacă pe apele Styx-ului.
Într-un astfel de peisaj îl regăsim pe Raed Arafat cum se luptă cu balaurul Covid-19, dar și cu posibilele lui victime, acei rătăciți neascultători care nu-și dau seama că a nu purta mască, de exemplu, înseamnă a lovi pe la spate pe cei de lângă tine și, mai apoi, pe tine.
Avem nevoie de un nou spirit al încrederii. De o nouă șansă prin care să reușim să ne luăm în seamă, să ne înțelegem nevoile și urgențele, să ne rânduim după o nouă ordine, în care prioritate să aibă viața cu orice preț. Deja prin jurul nostru ni s-au schimbat prioritățile. Nu mai putem să ține cont de dorințele noastre, de plăcerile noastre, fie ele și nevinovate ale călătoriilor de vacanță. Suntem deja nevoiți să acceptăm restricțiile ce merg de la diminuarea cercului de prieteni și până la izolarea totală pe motiv de pandemie. Suntem din ce în ce mai nervoși, din ce în ce mai prinși de flacăra neînțelegerii și mai ales vom fi datori să ne schimbăm reflexele concediilor, sărbătorilor, petrecerilor de sfârșit de săptămână. Va trebui să ne amputăm obiceiul de a cunoaște prin vizitarea locului respectiv și de a ne folosi de imaginile filmate, transmise online, astfel încât în cercul nostru de prieteni să mai acceptăm unul, acela fiind dispozitivul care ne va purta în toată lumea pe calea online.
Revenind în spitale actuale sesizăm împreună cu Raed Arafat că „de aici vine presiunea. Creșterea numărului de infestați duce la creșterea cifrei în terapie intensivă și a presiunii pe spitale și pe sistemul sanitar. Sperăm că măsurile care s-au luat recent, dacă sunt respectate, să ducă la sistarea creșterii, cel puțin să ne oprim la un platou, dacă nu putem să mergem către o curbă descendentă, dar asta înseamnă că o perioadă o să avem o presiune pe sistemul sanitar, pentru că 3.000 – 4.000 și ceva de cazuri pe zi înseamnă un număr important de cazuri la terapie intensivă”.
Țara începe să redevină roșie, așa cum a fost în 2012, doar că atunci culoarea nu însemna carantină, ci aspirațiile politice ale celor care astăzi au devenit victime ale covid-19. Nu ar trebui să căutăm și să găsim o legătură între cele două nuanțe de roșu, decât în măsura în care reușim să identificăm similitudini comportamentale.
Suntem sub presiunea noului corona-virus, pe care ar trebui să-l înțelegem înainte de a-i găsi punctele slabe, astfel încât să reușim, în cele din urmă, să-l stăpânim, să-l facem inofensiv.
ADI CRISTI