24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Impietate ar fi
dacă am ajunge să vorbim despre
Revoluția din decembrie 1989 o singură dată pe an,
când această dată ar coincide
cu ziua în care capetele noastre sunt plecate în rugăciune,
întru pomenire și aducere aminte a jertfei celor care au murit
pentru ca noi să reușim zidirea lor în veșnicie.
Mulțumim lui Dumnezeu că viața continuă să fie mai multă decât moartea,
astfel încât cei vii să aibă răgazul de a da sens rugăciunii
”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”
Între recunoaștere și asumare ar trebui să căutăm răspunsurile
prin care ne vom afla menirea în această viață din ce în ce mai înghesuită,
din ce în ce mai cotropită de semne păgâne de întrebare,
față de care nici măcar moartea nu mai are răspunsuri.
Poate a sosit timpul unei noi revoluții,
de această dată dusă împotriva noului ucigă-l toaca,
cel care ne strigă din nou pe nume, scoțându-ne din anonimat,
așa cum au făcut-o gloanțele,
înainte de întâlnirea cu sângele nepermis de viu,
nepermis de roșu.
Și chiar dacă stăm împietriți, cu capetele plecate
E semn de respect și nicidecum de capitulare.
Dumnezeu să ne binecuvânteze
Și să ne aibă în pază
Atât cât fiecare dintre noi își dorește acest lucru
Când libertatea se naște
cu chip de Iisus.
ADI CRISTI
