DOR DE VEȘNICIE

 

Mă scol în picioare

Și picioarele se așează în mine

Cum mai sunt puse lemne pe foc

Și tăciunii cum mai sunt puși

În locul zborului de albine

 

Vreau să renasc

Chiar și cu crucea în spate

Să văd cum recuceresc

Clopotul în sunet întors

Cu limba ce-n inimă bate

 

Vreau să tresar

Să fiu bocet în pagini de carte

Să fiu eu, să fii tu

Să fie loc

de o nedeslușită Moarte

 

Fie cântec, fie șoaptă

Sau chiar zgomotul din daltă

Fie piatră, fie iarbă

Caldul murmur prins în barbă

Împietrit chip – veșnicia

Dă să-și scoată  pălăria.

 

ADI CRISTI