AERUL RECE ÎNCĂ TE MAI MUȘCĂ DE MÂNĂ

A venit primăvara! Chiar dacă această veste ne este dată de fila din calendar. Primăvara a venit totuși, acceptând rigorile Babelor.
„Babele erau considerate femei știutoare, inițiate, specialiste în domeniul practicilor divinatorii. Exista și o toponimie a Babelor, a strămoașelor și moașelor mitice, considerate un fel de divinități meteorologice, active la începutul primăverii. În Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale, Ivan Evseev arată că „în mitologia calendaristică sunt prezente în forma Zilelor Babelor (1-9/12 martie), marcând timpul schimbător și capricios de primăvară (…) ascendența principiului feminin în viața naturii, societății și psihologiei individuale”.
De legenda Babei Dochia sunt legate numele culmii Babele din masivul Bucegi și ale primelor nouă zile ale lunii martie.
Potrivit tradiției, primele nouă zile ale lunii martie sunt considerate babe. Este vremea în care fiecare femeie își alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul până la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belşug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamnă lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri.
Mitul babelor este asociat în cultura populară cu Baba Dochia. Legenda spune că Baba Dochia avea un fiu, Dragobete, care i-a dus acasă noră împotriva voinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață”.
Această legendă ne avertizează nu doar la instabilitate, nu doar la răutatea proverbială, în general, a soacrelor, ”deposedate de odrasla lor”, cât mai ales de seninătatea bunătății, care reușește să învingă rigiditatea răutății.
Primăvara a sosit, chiar dacă iarna încă mai trage de timp. Chiar dacă iarna încă mai crede că rolul ei nu s-a sfârșit, că mai trebuie să se afle în treabă, să urce cocoșul pe gard pentru a vesti începutul noii dimineți.
Ziua se pregătește să fie egala nopții, în încercarea ei de a lăsa lumina să se întreacă cu întunericul, 20 martie 2021. Echinocțiu de primăvară este în cuprinsul lunii martie. Este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Punctele de intersecție ale eclipticii cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale.
A sosit primăvara. Nașterea și renașterea Naturii. Dezmorțirea și dezghețarea oferă curgerii firescul mișcării. Doar în primăvară se aude clar clipocitul izvorului. Doar din primăvară ne apare botul umezit de trufandale a ciutei, speriată parcă de vântul ce nu începe să adie, părăsindu-şi câinescul efort de a scoate crivățul din Siberia, aducându-l peste noi cu aceeași sălbăticie a fiarelor pădurilor rătăcite prin disperarea găsirii hranei de zi cu zi.
A venit primăvara. Deschide ochii. Lasă-ți părul despletit. Acoperă-ți inima cu inima mea și zâmbetul lasă-l să-și găsească fluturii călători. Ascultă bătăile din ușă, dar să nu deschizi, căci ele se aud în ritmul în care inima ta pășește din dezmorțire spre raza de soare.
A venit primăvara, chiar dacă aerul rece încă te mai mușcă de mână.
ADI CRISTI