QUI PRODEST? NOUĂ, NU!

Încă mai suntem dominați de ravagiile pe care reușește să le facă de aproape 400 de zile pandemia cu noul coronavirus. De câte ori încerc să mă concentrez asupra unui alt subiect de interes major sunt nevoit să constat că suntem încă dominați de ravagiile pe care COVID 19 continuă să le facă, iată la al treilea atac general, îndreptat împotriva umanității. Suntem pur și simplu prinși în această plasă din care conștientizăm că nu avem cum să ieșim, chiar dacă vaccinul considerat la început ca fiind salvarea noastră a tuturora, a rămas în scurt timp acoperit de praful neputinței.

Liderii noștri, care și-au asumat guvernarea țării, dar și decizia politică, sunt prinși pe picior greșit de realitatea crudă din teren. Viața bate filmul, în condiţiile în care întâmplările zilei scot peste un an în evidență nepermisele afirmații ale celor care astăzi sunt nevoiți să primească vergele la fund, cât să le înroșească părțile moi ale poponețului nebătut atunci când ar fi trebuit, fără nici o rușine, fără nici o rezervă.   A trecut deja un an de la declararea primei stări de urgență. După un an știm că nu știm nimic, fără a-l fi citit pe Socrate la orele de trăit fără profesor.

Ce ne mărturisește astăzi fostul prim ministru? Ludovic Orban: „În perioada în care am fost premier, am urmărit creșterea numărului de paturi de la ATI, dar și a paturilor pentru pacienții cu forme medii de SARS-COV-2. Asta sper să facă și actualul guvern. Ne confruntăm cu al treilea val al pandemiei. (…) Am sprijinit cu fonduri europene achiziționarea de paturi de terapie intensivă. Am folosit și bani dintr-un program cu Banca Mondială, tot în sprijinul rezolvării crizei sanitare. Am venit cu soluții inovative în așa fel încât să avem personal suficient pentru tratarea bolnavilor de la terapie intensivă din timpul pandemiei. La începutul pandemiei aveam doar câteva sute de paturi de ATI, iar în vârful pandemiei am avut peste 1.500 de paturi la terapie intensivă.”

După acest inventar triumfalist constatăm astăzi că nu avem nimic care să ne dea senzația că este ceva suficient, că acel ceva ne va ajunge să învingem boala. Nici măcar nu știm ce este acel ceva, chiar dacă lista cu neîmpliniri este una lungă, greu de memorat, greu de îndeplinit.

Potrivit unei analize de la Institutul Naţional de Sănătate Publică, tulpina britanică a Covid-19 este prezentă în peste 62% din județele României. Mai mult, conform analizelor INSP, această variantă ar putea cuprinde întreg teritoriul țării.

Conform INSP, sunt necesare eforturi conjugate pentru realizarea testării prin metoda RT-PCR, utilizând kituri care să ţintească toate cele 3 variante care determină îngrijorare, urmând ca un set de probe să fie secvenţiale. Totodată, este esenţială comunicarea rezultatelor la DSP şi INSP – CNSCBT cât mai curând după finalizarea investigaţiilor de laborator, în vederea realizării rapide a anchetelor epidemiologice şi a instituirii măsurilor necesare faţă de cazuri şi contacţi, având în vedere transmisibilitatea crescută a acestor variante şi, conform evidenţelor sosite din UK referitoare la varianta B.1.1.7, severitatea mai mare a bolii pe care o generează.
Conform Institutului Naţional de Sănătate Publică, în 2021 au fost comunicate 849 secvenţieri finalizate până la data de 14 martie inclusiv, dintre care 385 au fost confirmate cu VOC: 381 cu varianta britanică (linia genetică B.1.1.7), două cu varianta sud-africană (linia genetică B.1.351) şi două cu varianta braziliană (linia genetică P.1).
În urma anchetelor epidemiologice realizate, Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a Municipiului Bucureşti (DSP) nu au menţionat nicio legătură epidemiologică identificată pentru 238 de cazuri (62%).
Totodată, au fost înregistrate până în prezent 10 decese la cazuri confirmate cu VOC, toate cu varianta britanică, provenind din Bucureşti (2), Covasna (1), Dâmboviţa (1), Hunedoara (1), Suceava (3), Vâlcea (1), Vaslui (1).
Conform analizei, patru decese au fost înregistrate la femei, iar şase la bărbaţi.

Media vârstei a fost de 77 de ani, minima de 63, iar maxima de 91 de ani. Opt dintre cazurile decedate (80%) avuseseră condiţii medicale pre-existente, iar pentru alte 2 cazuri acestea nu au fost raportate, însă vârsta (71, respectiv 91 de ani) reprezintă prin ea însăşi un factor de risc pentru severitatea bolii. Niciunul dintre cazurile decedate nu fuseseră vaccinate anti-COVID-19.

Nu ne putem desprinde de obsesia vindecării, care, de fapt, este soluția de a ieși la lumină, chiar dacă avem deja 1,5 milioane de vaccinați. Qui prodest? Oricum, se poate constata că nouă nu! Poate altcuiva, pe care noi nu-l cunoaștem, poate să folosească celor care vor veni după noi. Nouă, nu!

ADI CRISTI