GEACA ROȘIE

Viața devine din ce în ce mai fierbinte. Temperatura de cuptor iese pe stradă și începe să atace trecătorii, indiferent de grijile acestora. Vremea de afară încearcă să ne ofere o replică încurajatoare, atâta timp cât suntem obligați să ne aducem aminte de acea toamnă târzie în care ploile mărunte și reci ne pregăteau pentru gerurile albe cu miros de eternitate.
Revenim astfel la imaginile timpului prezent în care mișcarea se face cu încetinitorul. Suntem la mijlocul lunii aprilie și încă nu am avut parte de lanul de maci înflorit, de florile câmpului viu colorate, de trilul fermecător al păsărilor… Nu am avut încă parte de Soarele pentru care memoria lucrează în gol, ne având încă ce să țină minte.
Pentru a nu ne rătăci în gol, pentru a evalua corect timpul prezent, suntem din ce în ce mai prezenți în fața ochilor deschiși astfel încât oferta primită la ușile fiecăruia să fie exact ceea ce noi am cerut, exact ceea ce noi am comandat, bucurându-ne că existăm pentru a ne împăca cu gândul că doar împreună bucuria poate fi maximă! Acest gând, paradoxal devine mult mai agresiv în momentul în care deschidem ochii și privim realitatea, îndepărtându-ne brutal de acest gând frumos, dar din ce în ce mai pierdut, din ce în ce mai diluat în fel de fel de stufărișuri ascunzătoare de buchete de flori încă ne oferite, încă păstrate în stand by,
Imaginea dură a realității ne scoate în prim plan nebunia de pe scena politică, toropită de lupta orgoliilor pe fondul unor incapacități de adaptare la spiritual de echipă. Încă nu știm să lucrăm în echipă. Am demonstrat că, dacă nu avem nici un motiv de divorț, noi tot inventăm situații imposibile, de genul celui gestionat de Dan Barna, acest politician mai înalt decât umbra pe care o lasă pe pământ, pus în situația de a conduce un fragment de partid (USR-PLUS), din care ”oamenii lui Cioloș” acuză cel mai vocal și mai năbădăios gesturi politice pe care nu le înțeleg, dar care fac parte din aritmetica politică. (Indiferent de coaliția de guvernare, de posibilele reguli de comportament, prim ministrul Guvernului fiind astfel apărat de Constituția României în a lua o serie de măsuri care îi permite fluidizare actului administrativ, în folosul programului de guvernare votat de coaliția politică ca principal proiect de guvernare.
Dan Barna este astfel prins între ciocan și nicovală, cu atât mai mult cu cât trepădușul Dacian Cioloș se mișcă ca o păpușă stricată pe fundalul scenei politice, făcând gălăgie din off, atâta timp cât figura sa îi crează un disconfort care, trebuie să fim sinceri, este apărat de legea de comportament față de persoanele aflate în dificultate.
Președintele Klaus Werner Iohannis s-a văzut obligat să iasă din ascunzătoarea pasivității sale, chemându-și liderii partidelor lui la raport sau, mai precis, la urecheală.
Cu siguranță că, la întâlnirea de taină a avut loc un asemenea dialog. K.W.I : Dar ce faceți, măi lingăilor? Vi s-au terminat clanțele și acum săriți la gâtul celui care v-a scos din rahat? Vorbesc cu tine Barna că nu trebuie să întinzi chiar așa de mult gâtul pentru a mă privi în ochi! D.B.: Domnule Președinte, sunteți în eroare. Nu noi am dat tonul la cântec, că doar ne cunoşteam de pe baricadele din Sibiu, orașul nu salamul! Viermele cîțuitor s-a dat șarpe crescut la sânul nostru, pe când ”omul lui Cioloș” și nu al nostru (spun asta pentru istorici), Vlad Voiculescu a încercat să scoată castanele fierbinți cu mâna Andreei Moldovan ! KWI: Lasă, lasă, nici că-mi pasă ce bâigui tu acolo. Cred că nu vrei să-mi furi visul din mine și să-l dai la PSD. Dacă îmi spun serviciile că acesta își este planul, vai și amar de tine va fi! D.B. Șefu, serviciile nu-ți vor spune nimic, căci nu cred că lucrează la două capete. șI apoi eu sau noi nu avem nimic cu Excelenţa Voastră, noi cu Cîțu ne tragem de șireturi, considerându-l de ieri ca fiind un animal politic subdezvoltat, ce nu poate să stea de-a dreapta noastră! Să nu credeți că un Cîțu ne poate strica aplecarea în fața Domniei Voastre, cu atât mai mult cu cât noi continuăm să ne ținem de promisiune, de acel angajament care a devenit parte din încovoierea coloanei noastre vertebrale. KWI: Măi, Barna, să nu mai aud șușoteli și nici răcnete, indiferent de tratamentul călăilor puși să lucreze în trei schimburi pentru dezamorsarea bădărăniei voiculescului, fie el și model Cioloș. De când te-ai arvunit cioloșului, tu omul meu de bază? Ia seama că încă mai am respirații gratuite suficiente să te au uitării. Ia și notează tema pentru acasă; Florin Cîțu este omul meu pe care tu, de azi, va trebui să-l gâdili oridecâte ori acesta ar da semen de bucurie. Să nu mai aud un alt gen de discuții pe această temă! D.B. Am înțeles, șefu. Greu, dar ce nu face eu pentru dumneavoastră, Să ne trăiți în toate limbile pământului, doar că există o limbă mai ascuțită care pleacă dinspre Dacian și ajunge prin părțile moi ale deciziei!
Viața devine din ce în ce mai fierbinte. Temperatura de cuptor iese pe stradă și începe să atace trecătorii, indiferent de grijile acestora. Vremea de afară încearcă să ne ofere o replică încurajatoare, atâta timp cât suntem obligați să ne aducem aminte de acea toamnă târzie în care ploile mărunte și reci ne pregăteau pentru gerurile albe cu miros de eternitate în care s-a decis ca geaca roșie prezidențială să fie de fapt haina oferită țării o data cu strigătura ”Îmi dau haina de pe mine!”
ADI CRISTI