24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Chişinău, 24 mai. /MOLDPRES/. Poetul, prozatorul, eseistul și cercetătorul literar Iurie Colesnic a pregătit pentru tipar o carte biografică intitulată „Constantin Stere – învinsul neînvins”, informează MOLDPRES.
Solicitat de agenție, Iurie Colesnic a menționat că, de fapt, aceasta nu este prima apropiere de tema respectivă. Astfel, în anul 2002, în colecția „Testament” a Editurii „Museum”, el a tipărit volumul „C. Stere. Documentări politice”. După care, în 2006, a editat volumul „C. Stere. Profetul nemuririi noastre”. Și tot în acea vreme a fost rugat să aranjeze expoziția în Muzeul „C. Stere” de la Ciripcău, Soroca, deschis pentru prima oară, pentru care a donat mai multe ediții rare și o scrisoare originală a scriitorului basarabean adresată cântăreței din Transilvania, Lucia Cozma. În acest răstimp, el a avut câteva întâlniri cu nora lui C. Stere – Suzana Stere-Paleologu, cu care a corespondat, întâlnindu-ne chiar la Paris, unde ea locuia.
Potrivit lui Iurie Colesnic, o mare descoperire pentru el au fost cele două caiete de amintiri ale fiicei lui Stere, Lili, și a șpalturilor cu ultima corectură a romanului „Din preajma revoluției”, puse la dispoziție de un strănepot al marelui basarabean. Totodată, a adunat materialele aflate în Arhiva Națională a Republicii Moldova și a lucrat cu cele de la Biblioteca Academiei Române.
”De fapt, „vinovat” de această carte se face academicianul Mihai Cimpoi, care pentru teza de doctorat mi-a propus tema „C. Stere”, dar o teză se face pentru un cerc îngust, se scrie într-un fel anume, stil pe care nu-l gustă publicul larg și într-un volum restrâns de pagini, cam 120, pe când eu am scris peste 600, plus la care se adaugă circa 120 de fotografii de epocă. Evident că aveam nevoie de spațiu și de libertate în expunere. Cu toate acestea, mulțumesc mult domnului academician pentru felul cum a dirijat această cercetare care s-a transformat într-o simfonie literară prin complexitatea ei”, a mai spus cunoscutul cercetător literar.
Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, județul Soroca – d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, România) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892). La întoarcere, se stabilește la Iași, unde-și face studiile la Facultatea de drept. În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor, iar în 1913 a fost ales rector. În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă, fiind fondatorul și conducătorul revistei „Viața românească”, apărută la 1 martie 1906. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. În 2010 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. În cartea sa ”Datoria mea de basarabean”, el a scris că „…dacă nu aș fi existat eu, trebuia inventat un basarabean de inimă care să se sacrifice…”.
