Astăzi vom fi scoși cu toții la tablă. Examinator va fi poporul român, evident, prin aleșii acestuia. Din start se naște o întrebare și în același timp un răspuns la firul ierbii. Nu cumva ne aflăm în situaţia lui ”eu centrez, eu dau cu capul”? Nu cumva poporul român este folosit ca o monedă de schimb pentru interesele de cele mai multe ori oneroase ale politicienilor aflați pasager în funcții de decizie.
Astăzi s-ar putea ca liberalii să repete în fizic aventura PSD în urma căreia să rezulte căderea propriului lor guvern. Ludovic Orban și-a pregătit baletul printre jaloanele, montate de Florin Cîțu aflat în urmărirea interesului propriu, acela de a ajunge președintele PNL, ignorând toate semnalele de alarmă trase de opoziția parlamentară, dar mai ales de interesele politice ale colegilor săi de partid. S-ar părea că cei 30 de mohicani liberali să nu facă nimic și să obțină ceea ce au dorit, schimbarea prim ministrului, chiar dacă acesta avea aceeaşi culoare politică.
Cele 280 de voturi, pe care au reușit să le adune parlamentarii deciși să voteze demiterea premierului Florin Cîțu, aparţin PSD, USR, AUR, alianţă politică conjuncturală care are forța necesară a votului majoritar, ce poate da jos Guvernul Cîțu!
Pe fondul acestei realități Ludovic Orban nu ezită să se joace de-a istoria, amintind că el este gata să gândească o nouă construcție politică, prin care spiritual liberal să fie salvat.
În sens opus vine puternic USR, demonstrând că acolo unde nu se pune patimă și patos există șansa unor alegeri corecte, surprinse în conținut de bunul simț al celor care preferă să găsească în înfrângere atuul per ansamblu al competiției.
„Știu că există multă dezamăgire și supărare în echipa celor care m-au susținut, știu că e mult entuziasm și bucurie în echipa colegilor care l-au susținut pe Dacian Cioloș. Până la urmă, despre asta este vorba într-o competiție firească și importantă, cum este cea din USR PLUS. De luni rămânem același partid solid, același partid solidar, același partid vertical, care a adus în România reformă”, a spus Dan Barna. El spune că încheie mandatul cu satisfacții majore, că a crescut formațiunea pe care a condus-o.
„Deși avem acest rezultat, care nu mă bucură în mod particular, continui să-i mulțumesc lui Dacian Cioloș că fuziunea USR PLUS a fost decizia corectă pentru a avea un al treilea partid puternic. Am încredere că acest partid va da președintele României în 2024. Rămân alături în acest proiect”, adaugă Barna.
Rămâne să așteptăm dacă după această descărcare emoțională nu se mai revine asupra subiectului principal, înfrângerea în alegeri a lui Dan Barna.
Faptul că a fost preferat Dacian Cioloș e un semn de maturitate al membrilor USR PLUS, dar și o reacție de conservare a celor care încep să descopere șansele deciziei politice. Inclusiv revolta împotriva premierului Florin Cîțu a reușit să fie reprezentată nu de socoteli politice, ci mai ales de gesturi care să confirme crezul profund al unora față de drepturile și libertățile pentru care în marea lor majoritate părinții acestora au ieșit în stradă în decembrie 1989.
Dacă rezultatul de această dată nu se va întoarce împotriva deciziei lui Dan Barna, aceea de a accepta înfrângerea ca o etapă constructivă în cariera sa politică, atunci putem spune că am câştigat nu un alt premier, cât mai ales o nouă atitudine mult mai legată de decizia politică, decizie care nu mai devine autoritară indiferent de relația pe care aceasta o creează în mediul înconjurător.
Iată că relația dintre clasa politică și popor nu mai poate fi subordonată doar deciziei politice, din ce în ce mai mult contează și feed back-ul cu care societatea civilă răspunde acestei presiuni puse pe drepturile și libertățile lor.
Clasa conducătoare ar trebui să-și asume un termen de finalizare, de rezolvare a pandemiei, astfel încât să existe în clar durata în care să mai poată fi invocată decizia specialiștilor.
Dacă aceștia nu sunt buni, dacă nu performează, atunci ar trebui să apelăm la cei ale căror rezultate din cercetare sunt în stare să confirme drumul cel bun.
Ceea ce s-a întâmplat până acum și, vai de mama noastră, de acum încolo, se numește bâlbâială și conducere după ureche, ceea ce produce unul dintre cele mai grave deznodăminte ce nu fac bine nici clasei politice și nici societății în ansamblul ei.
Nimeni nu ne garantează cum va următorul guvern, dacă se va pune noul factor decident după criteriul valorii, mai ales.
Mergem, încă o dată, cu Dumnezeu înainte!
ADI CRISTI