SUNTEM ÎN BUDĂ, 100%

Cîțu rămâne câțu. Un fel de pisoi agitat, greu de stăpânit. Ciolacu se perfecționează în rolul vulpii hoațe, șmechere și greu de intuit. Iohannis se simte încolțit și fără imaginație, din ce în ce mai dezinteresat aparent de pasul pe care viața i-l scoate în cale. Pe scena din ce în ce mai golită de personaje fundamentale mai încape și Hunor, ca un ecou al unui zgomot puternic din care nu a mai rămas decât vibrația. Există astfel un răspuns la toate întrebările puse în același timp, un răspuns pe care nu se poate construi nimic. Totul seamănă cu o fundație ridicată în aer, un bloc enorm de piatră din care se așteaptă să se ridice firavul lujer de floare. În același timp se fac tot felul de socoteli, tot felul de planuri, se urmărește cotele de verde ale tulpinii, evadarea frunzelor din muguri și peste toate aceste așteptări se încearcă să se țină minte cine este tatăl și cine este mama tuturor viețuitoarelor acestui timp zidit veșniciei, asemenea unui tablou cuminte și greu de falsificat.
Guvernul lui Ciucă se distanțează de timpul prezent cu o mișcare browniană, de genul celei pe care frunza căzătoare reuşeşte să și-o asume.
Dacă Ludovic Orban sau chiar Florin Cîțu au mai trecut prin malaxorul PSD, de această dată inclusiv președintele Klaus Werner Iohannis, cel care a demonstrate într-un anumit moment că știe să miște bagheta magică, se simte neputincios, fără răspunsuri, dar mai ales, fără întrebări.
Marele pericol pentru președinte nu mai este „ciuma roșie”, ci „spirala lui Cioloș”, o ieșire necunoscută din spațiu, urmată de o împrăștiere brutală în Univers. Agresivitatea acestora ține mai mult de impertinență și mai puțin de cunoștințe, aclamate în piețele publice ca fiind de natură occidentală, atât de colorat vehiculată în spațiu. Pe fond, ne dăm seama când răsfoim pretinsele dosare superioare că avem în față doar câteva fițuici ce atestă, e drept, pregătiri la universitățile lumii, dar simple perfecționări de o lună sau maxim de un an.
Florin Cîțu începe să joace rolul încă neîncheiat a lui Ludovic Orban când simte că președintele Klaus Werner Iohannis îi umblă la preșul de sub picioare. Există și o evadare din realitate în acest context, aceea prin care premierul desemnat Nicolae Ciucă este aruncat în groapa cu lei, de fapt cu un președinte de partid care este, în același timp, și prim ministru demisionar, prins astfel între ciocan și nicovală atunci când este pus în situația de a construi o majoritate nec sară guvernului său să fie trecut prin Parlament. Domnul general de armată nu este învățat să asculte comanda, ci, în primul rând să solicite atenție la comanda ce trebuie executată. „Ascultă comanda la mine” nu se poate traduce prin „Să trăiți, am înțeles!” Nicolae Ciucă, din punct de vedere politic, este subordonat lui Florin Cîțu, președintele PNL. Actul de guvernare este prin esență un act politic, iar numirea de către Klaus Werner Iohannis a generalului cu patru stele în postura prim ministrului desemnat, chiar dacă se încearcă să fie de inspirație cîțească, ea a produs puternice mișcări telurice sub postamentul pe care stăteau împreună președintele țării cu președintele PNL.
Florin Cîțu nu vrea să accepte pierderea influenței în partid, partid care, cu fiecare zi consumată în negocierile pentru formarea unei majorități stabile, devine din ce în ce mai apropiat președintelui țării, astfel încât distanța dintre Florin Cîțu și PNL începe să fie din ce în ce mai mare. Deocamdată Klaus Werner Iohannis nu-și permite să acționeze. Tăcerea sa a fost tulburată doar de insistența mass media care i-a mai scos câteva silabe sau răspunsuri monosilabice.
Generalul de armată cu patru stele este, de asemenea, preferatul președintelui Klaus Werner Iohannis (așa cum Florin Cîțu a fost pe timpul războiului său cu Ludovic Orban) se simte apărat în încercările sale de a ține ușile deschise negocierilor pentru formarea noului guvern, arătându-se vizibil incomodat de presiunea pe care președintele PNL încearcă să o pună, fracturând de fapt mersul negocierilor sau, uneori, în cazul PSD, blocându-le.
Deocamdată orice scenariu este posibil, din ce în ce mai puțin cel în care USR ar încerca refacerea coaliției de dreapta cu care a început această aventură politică, dovedită a fi foarte periculoasă.
Putem lucra la Guvernul minoritar PNL și UDMR sau la refacerea USL, de această data cu actori noi, dar incompatibili în eventualitatea în care vechile răni nu au fost pe deplin vindecate. Suntem, putem spune, în budă 100%.
ADI CRISTI