24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Pe când nimeni nu credea că se vor despărții, s-au despărțit. Pe când nimeni nu mai credea că vor reveni din nou unul lângă celălalt, iată că sunt pe punctul să revină. Totul se învârte în jurul acelui punct pe care și-l dorea Arhimede pentru a sa pârghie, gândind că astfel va muta Pământul. Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul!
Chiar dacă teoretic este posibil orice, chiar dacă teoretic totul devine credibil, nu putem să nu coborâm în viața reală, acolo unde sunt fel de fel de abateri de la normalitate, ba un vânt neprevăzut, ba o furtună de luat în seamă și, mai ales, un virus greu de ucis. Toate aceste ingerințe nu fac altceva decât să amâne fluiditatea gestului teoretic, fluiditate din care ieșiți ne mai trebuie un timp să revenim și să mergem mai departe.
Stăm și ne privim față în față, crezând că de fapt ne privim în oglindă, încercând acest mister de a fi singuri, chiar dacă pe fond suntem din ce în ce mai mulți.
Când este vorba despre negocieri politice atunci și singur de ești tot crezi că sunteți prea mulți. Prea multele revendicări sunt totuși prea puține față de bravele pretenții ale partenerilor, chiar dacă aceștia până mai ieri erau adversari politici de ultimă speță, din categoria ”dușmani până la moarte”.
Astăzi, actorii principali sunt PSD și PNL, după o negociere la sânge, ar crede unii, dar care, pe fond nu reprezentă decât o îmbârligare ușor de sesizat de către cei care rămân fideli ideologiilor politice și mai puțin intereselor de grup care, trebuie să recunoaștem, au forța decimării.
Liberalii, în treimea lor care nu a agreat această coaliție de guvernare, încep deja să sufere mocnit și să se dea de ceasul morții, plângând pe umerii celor care au sesizat că de fapt Florin Cîțu nu are nimic în comun cu liberalii autentici, așa cum Ludovic Orban se zbate în nebunia ce i-a favorizat debarcarea din partidul în care nici el nu se poate considera urmașul de drept al Brătienilor. Un venetic cum au rămas mai toți veneticii, mai plin de istorie și de praf cernut de timpul ce a trecut la modul firesc peste el, așa cum mai trece vârsta peste noi cei care nu ne prea înghesuim să dăm cu aspiratorul cel puțin.
S-a negociat acel program de guvernare, fără ca să se aducă ceva nou. Liberalii au ținut cât au putut să țină de pretențiile lor aducătoare de beneficii, în timp ce social democrații s-au concentrate cel mai mut asupra ”binelui întregului popor”, folosindu-și glasul de taxa de solidaritate, de exemplu, taxă care a dat șansa la supravieţuire și acelor cetăţeni care, după 30 de ani, nu au găsit încă domul de ieșire din mlaștină.
După ce sfârșitul de săptămână se pregătea să intre în ”ultima noapte de război și prima noapte de dragoste”, o data cu începutul postului de Crăciun, iată că apare ca prin minune președintele României, Klaus Werner Iohannis în poarta Bisericii Evanghelice din Sibiu, izbindu-se de zidul construit din glasul unei femei la fel de pițigăiate ca și glasul teatral al președintelui supus torturii salutului Jo napot kivanok, PSD!”
Mesajul de o ironie maximă, nu poate fi trecut sub tăcere, atâta timp cât acesta este o palmă trasă peste ceafa prezidențială. Nu vom putea face abstracţie de atacurile pe care președintele le-a exersat asupra PE SE DE, cu acea intonație ruptă din liniștea Cotrocnilor. Astăzi, Excelenţa Sa se comport de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, de parcă atitudinea sa nu ar trebui legată de intransigența cu care a reușit până mai ieri să separe apele, să facă cale dreaptă spre inima poporului său care nu se mai vede din tumultul încleștărilor greu de evitat, printre care nu de puține ori K.W.I. își căuta poporul său, guvernul său, partidul său.
Astăzi și-a regăsit liniștea despărțirilor mai vechi: de Dragnea, de Ponta și mai noi, de Orban. În lejeritatea iohanniană nu s-a schimbat nimic din infrastructura atacurilor dinspre Cotroceni, ceea ce s-a schimbat rămâne doar numele noilor adversari, de înlocuit.
În rest, totul e lăsat să se desfășoare în fireasca curgere dinspre nord înspre sud, fără a uita că uneori există râuri care curg de la sud înspre nord.
ADI CRISTI
