24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Consiliul Local al Municipiului Iaşi a aprobat acordarea post-mortem a Titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași istoricului Sorin Iftimi, decedat la sfârşitul săptămânii trecute, la vârsta de 56 de ani, din cauza complicaţiilor apărute în urma infecţiei cu virusul SARS-CoV-2. Votul a fost acordat în ședința extraordinară a Consiliului Local de miercuri, 17 noiembrie. „Această distincţie vine să răsplătească talentul extraordinar ṣi inegalabil al istoricului Sorin Iftimi, munca desăvârșită în cele mai mici detalii, personalitatea profundă, pasiunea pentru istorie ṣi iubirea nesfârșită pentru Iaşi”, se arată în proiectul de hotărâre aprobat de consilierii locali. Personalitate remarcabilă a vieții culturale și academice ieșene, Sorin Iftimi s-a născut la data de 27 septembrie 1965, în Mileanca (Botoșani). În anul 1993 a absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, devenind doctor în istorie zece ani mai târziu. Între anii 1995 – 1999 și 2008 – 2021 a fost muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei la Complexului Muzeal Național „Moldova”. Între anii 2000 – 2008 a fost cercetător la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Filialei Iași a Academiei Române, iar în anul 2015 a devenit de expert în bunuri arheologice şi istorico-documentare/memorialistică. A fost membru în Comisia de Genealogie, Heraldică și Sigilografie a Academiei Române, membru fondator al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, membru fondator al Societății de Genealogie și Heraldică „Paul Gore” din Republica Moldova, membru fondator al Societății Românești de Vexilologie, etc. Munca sa de cercetare istorică și muzeografică a fost valorificată prin numeroase publicații. Principala preocupare a fost istoria Iașului, având numeroase studii pe această temă. Printre cele mai importante opere ale sale se numără „Orașul laşi. Memoria monumentelor” (2014), „Vechile blazoane vorbesc. Obiecte armoriate din colecții ieșene” (2014), „Strada Ștefan cel Mare. Memoria monumentelor” (2016) și „Alexandru Ioan Cuza – 200 de ani de la naştere” (2020). A fost și un important heraldist, sigilograf și vexilolog, fiind autor de studii referitoare la steme, blazoane, peceți, sigilii boierești, drapele, uniforme, decorații, steme eclesiastice, pietre tombale etc. Opera sa de investigație și analiză istorică a însumat câteva zeci de steme pentru județele, orașele și comunele din Moldova. Redutabil istoric de artă, a fost implicat și în publicistica de specialitate, făcând parte din colectivul redacțional al mai multor reviste de istorie.
