Ministerul Culturii: Codul Patrimoniului – în dezbatere publică

Potrivit Ministerului Culturii, demersul urmăreşte clarificarea, simplificarea, transparentizarea şi creşterea gradului de accesibilitate a procedurilor şi mecanismelor care guvernează activităţile de protejare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural, precum şi corelarea cu realităţile şi evoluţiile din domeniu şi cu dinamica societăţii.

Proiectul de codificare a legislaţiei patrimoniului cultural vizează prioritar:

* îmbunătăţirea modalităţilor de definire a patrimoniului cultural şi a regimului legal de protejare a sa;

* simplificarea şi eficientizarea procedurilor specifice de protejare a patrimoniului cultural;

* întărirea capacităţii administrative şi a instrumentelor legale la dispoziţia autorităţilor şi instituţiilor publice cu atribuţii în protejarea patrimoniului cultural;

* introducerea de măsuri în sprijinul deţinătorilor de bunuri din patrimoniul cultural naţional şi al creatorilor şi meşteşugarilor tradiţionali cu activitate în domeniul patrimoniului cultural imaterial;

* consacrarea unui set de principii care să fundamenteze politicile publice din acest domeniu.

De asemenea, proiectul are ca scop remedierea deficienţelor constatate în practică.

Proiectul Codului realizează o organizare piramidală a informaţiei juridice, pornind de la enunţarea unor principii general aplicabile practicilor administrative în relaţie cu patrimoniul, stabilind atât reguli comune tuturor categoriilor patrimoniului cultural naţional, cât şi măsuri specifice fiecărei categorii în parte.

Structura proiectului de act normativ urmează structura propusă prin Tezele prealabile ale Codului patrimoniului cultural, cuprinzând opt titluri, la rândul lor structurate în capitole, secţiuni şi paragrafe.

Titlurile sunt următoarele:

* Dispoziţii generale;

* Autorităţi, instituţii şi organisme cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural naţional;

* Protejarea patrimoniului cultural imobil;

* Protejarea peisajului cultural;

* Protejarea patrimoniului cultural mobil;

* Protejarea patrimoniului cultural imaterial;

Se face referire şi la sancţiuni.

În perioada anilor 2005-2008, Ministerul Culturii a inclus obiectivul elaborării unui Cod al Patrimoniului în strategia patrimoniului cultural şi, ulterior, acesta a fost reluat în toate programele de guvernare ale miniştrilor Culturii, intenţia de codificare fiind generată de procesele similare care se desfăşurau în acest domeniu în alte ţări europene, dar şi de nevoia de a simplifica, uniformiza şi reforma legislaţia existentă în domeniu.

Ministerul Culturii precizează că în România sunt în vigoare legi care acoperă toate marile domenii cu implicaţii în protecţia patrimoniului cultural: Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional; Ordonanţa Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial; Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil; Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice; Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice; Legea nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial; Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. În aplicarea acestor acte normative au fost emise numeroase norme metodologice, aprobate prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului Culturii.

„Prin urmare, la nivel naţional există cadru legislativ acoperitor în domeniul patrimoniului cultural, iar această legislaţie este una modernă, destul de recentă. Cu toate acestea, multiplele iniţiative de amendare a cadrului normativ, ineficienţa în protejarea efectivă a patrimoniului, semnalată de o parte a societăţii civile, numărul mare de acte normative aplicabile dublat de neclaritatea sau insuficienţa prevederilor legale actuale şi de complexitatea procedurilor birocratice ce se traduc în multiple sarcini administrative atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru cetăţeni au pus pe agenda publică ideea de codificare”, arată Ministerul Culturii.

În plus, procesul de aderare la Uniunea Europeană a evidenţiat nevoia de a ajusta cadrul legislativ intern pentru a consacra efectiv în practica internă convenţiile internaţionale deja asumate de România.

Totodată, în Strategia naţională de apărare a ţării, ediţiile 2015-2019 şi 2020-2024, patrimoniul cultural se află între valorile, interesele şi simbolurile naţionale. Din acest punct de vedere, patrimoniul cultural constituie unul dintre obiectivele interne de securitate naţională şi o resursă strategică de dezvoltare, făcând abordarea legislativă unitară cu atât mai necesară.

Pornind de la aceste considerente, în anul 2016, prin Hotărârea Guvernului nr. 905/2016 au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului patrimoniului cultural, cu luarea în considerare a cărora a fost elaborat acest proiect de act normativ.

Elaborarea documentului este realizată în cadrul proiectului „Monumente istorice – planificare strategică şi politici publice optimizate”, implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului, în parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului şi finanţat prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă, în cadrul apelului IP 8/2017 „Sprijin pentru implementarea managementului calităţii, măsuri de simplificare pentru cetăţeni şi mediul de afaceri, sistematizarea legislaţiei şi evaluarea sistemică a cadrului de reglementare”.

Pregătirea elaborării codului a inclus elaborarea mai multor rapoarte tematice de inventariere şi analiză a legislaţiei din domeniul patrimoniului cultural, în fundamentarea cărora s-au realizat consultări cu organizaţii reprezentative în domeniu şi, de asemenea, au fost analizate date disponibile privind activitatea de protejare a patrimoniului cultural, în scopul identificării principalelor carenţe ale cadrului normativ actual şi al formulării de propuneri referitoare la remedierea acestora, mai informează Ministerul Culturii. AGERPRES