DIN JURNALUL REFUGIATULUI

De pe front am adus jurnalul acelor bătălii

în spatele cărora stăteau așezate victimele

în ordinea întâmplărilor

din zori și până-n zorii celeilalte zile

între care somnul nu mai avea nici un cuvânt de spus

nu avea secrete ascunse și nemărturisite

 

Trecea din când în când câte un copil

înhămat la lacrimile despuiate și pline de degete

cu jumătate de covrig rătăcindu-i prin mâini

cum altădată mamele treceau printre amintiri

bijuteriile familiei din moștenirea

ascunsă-n seiful unei batiste

 

de regulă

acest copil avea pașii mult mai  mici decât erau pașii

mamelor încărcate ca un pom de Crăciun

cu bagaje de strictă necesitate

din care mai  ieșea un cap de pisică

sau unul de câine

ordonând astfel averea refugiaților

 

am fost nevoit să scriu despre acest tip de ziuă

terminată-n spatele unei ferestre

pe care nasul lăsa urme adânci de suspine

iar miezul de nopate parcă era

sigur miez de ziuă pe care tot el

copilul

îl mai frămînta între genele

mototolite de somn.

ADI CRISTI