Am întins mâna înspre fructul oprit
degetele mele au dat peste fermitatea pielei întinsă
Încordată ca un arc
din care săgeata învăța să zboare
să străpungă aerul fierbinte
să mă ia în seamă
ca valurile desprinse de meduză
am găsit evadarea în antecameră
pregătită să stea la aceeași masă cu majordomul
și cu șoferul Rolls Royce-ului rămas fără benzină
pentru a nu înțepeni rulmenții
patru oameni cu tot cu grădinarul castelului
din oră în oră făceau turul domeniului
împingând la Rolls Royce
caleașca părăsită de cai și înhămată la oameni
am crezut că vom ajunge la mal
că vom parcurgem un metru
transformat în milimetrii
să ni se pară drumul mai lung
mai nesfârșit
recuzita de după bombardament
încercă să țină minte ridicolul
starea de nemișcare mai profundă decât moarte
atâta timp cât de această dată
nemișcate ajung ființele și lucrurile
aerul și sunetul
ochii înghețați în lacrimile celui care nu a mai apucat
să le pângă.
ADI CRISTI