PRINTRE SILABE ÎMI SIMT PRĂBUȘIREA

Mă întorc spre tine
inima mi se aprinde
cum se aprind căpițele de fân
și fumul mă-mpresoară
acoperit de urme
ce duc spre adâncimile din țintirim

simt groapa cum mă înconjoară
și cum mă strânge-n brațe
cum fără de scăpare
e liberatea prinsă-n strânse ațe

e lațul care nu mă lasă
să zbor și nici să trec în umbră
prin degete îmi simt fantomele din case
iar viețile se-aud cum țipă-n tindă

Oprește-te! – simt strigătul cum țipă
și vreau să fiu mai mic decât tăcerea
cu degetul la buze să șoptesc
printre silabe îmi simt prăbușirea.

Mă întorc spre tine
inima mi se aprinde
cum se aprind căpițele de fân
și fumul mă-mpresoară
acoperit de urme
ce duc spre adâncimile din țintirim

ADI CRISTI