DE PE CÂMPUL DE EST

 

Mijlocul lacului e tras prin inel

Stai și te porți singuratic și blând

Nu există lume, nu există morți

Nu există nici un altfel de gând

 

Vezi cum dispare luna pe deal

Vezi cum se-arată pe boltă cărarea

Toate cele ce sunt prinse de mal

Cad de pe val mișcându-se marea

 

Văd și mă vezi fără pic de cuprindere

Chiar dacă  brațele mele te strâng

Chiar dacă șoapta în tine pătrunde

Și tu te ridici rând peste rând

 

Covorul din basm e drona din viață

Pe care lași moartea la ferestre să bată

Exist pentru clipa în care se-mbată

Lumina cu focul dintr-o dimineață.

 

ADI CRISTI