RĂZBOI ÎN LIMBA RUSĂ

 

Poezia deja simțitoare

Trăiește cu durere și spaimă

prezentul

Așa cum mai  știe să ardă durerea

pin care se simte în aer

absentul.

 

Văd aerul cum se strecoară-n morminte

Cum trece prin câmpiile Styxului

Ca o urmă ajunsă ea însăși memorie

Păstrată mărturie

cu ținere de minte

 

Avem mărturia gândului că vrem

Să aprindem lumânarea la capăt de pat

Să intre lumina în ce-i întuneric

Și-n trupurile care pe paturi zac.

 

Și astfel cei duși în Înalt mai trăiesc

ajung adevăruri care contează

Nu doar pentru slujbe creștinești

Cât mai ales pentru a ne ținen-n pază

 

Cântă durerea,

arșița împietrită în lacrimi

se vede cum trece prin ochi firul roșu

ce leagă moartea de viața răpusă

în inima războiului purtat în limba rusă.

 

ADI CRISTI