M-au prins cu mâinile alergând pe bolta cerească
O răscolire de stele ca o bulversare de spumă
Eram mai aproape de întunericul nopții
și mult mai departe de liniștea serii
Un fel de ciupercă lăsam să se vadă
Crescută din temerea noastră
Slujind amintirea acelor vremuri în care
a existat o bombă nucleară
Mai pe scurt:
Un fel de ciupercă otrăvitoare
înecăcioasă moarte cu suflul dement
se arunca peste noi ca o prelată
sub care se-nsăila noua cortină de fier
Deja nu mai poți să iubești fără spaimă
când vezi că pe câmp sunt aruncate
spre a fi semănate
frigidere și mașini de spălat
scoțând tancul din service și civilul din pat
Este
fără nici un alt secret militar
o lume nebună și greu de crezut
o lume în care se întâmplă să cazi
și să aștepți să fii pierdut
la jocul cu zar
evident
în acest caz, fără doar și poate,
barbar.
ADI CRISTI