Fiecare naștere
poartă cu sine
o stânga împrejur
la fel de dibace
o întoarcere în sine
atât cât să ne ofere
șansa dăltuită
cu zâmbete descrețite
și cu armura celui
întors din bătălii
Avem începutul
scos pe potecă
o învârtire de aer despletit
și așezat după fiecare
cădere de frunză
cum se mai făcea
„mis en place”
la bogatele mese boierești
spațiul în care mirfificul
stă pe același scaun cu
incredibilul
față în față
cu inefabilul și impardonabilul
Pe sub fereastră trece
fanafara Regimentului zece
cu majurul țanțos bătut în șa
urmărid toba
să nu bată în gol
cum mai sunt rafturile
în pandemie
la mall.
ADI CRISTI