„Valeți pentru ușile noi
ruginite
voi pune doi hoți
furând din oglinzi
Ai grijă frumoaso
E ceaiul fierbinte
Și noaptea e zborul adânc
din omizi”
Chitara întinde
pe corzile ei
un lighean de rufe
Pătrunse de bătaia vântului
vaporoasele tale desuuri
scot din adierea provocatoare
tot ceea ce povestea
vrea să respire.
Desculță îmi treci
peste cântecul
care mă soarbe
care mă lasă al nimănui
al tuturor celor întinși la picioare
sau doar pur și simplu
aburiți de ceașaca cu ceai…