Mi-ai smuls pana din mână
și m-am prăbușit
în poemul încă nescris
de parcă mi-ai fi desprins
aripa de zbor
sau zborul de pasăre…
A căzut pasărea peste lume
ca o veste rea
și poemul din mine
a atins abisul neiertător
al cântecului de jale
rămas în urma
zborului de lebădă…
Priveam orizontul
fragmentul de linie punctată
al așteptării
peste care cuvintele
își silabiseau strigătul
din chemarea închisă în moarte
vino peste mine
asemenea palmei
cu care îmi acoperi gura
să nu rostească
să nu respire!