Vinovăția mă ridică-n picioare

cum altădată eram

ridicat de perciuni

amestecându-mi Înălțarea

cu durerea unsă de lacrimi

să fie mai lină…

(când separarea era

între cei răi și cei buni)

 

niciodată

nu m-am pierdut sau nu m-aș pierde

în taina înțeleasă a lui a fi

din care pădurile își iau

senzația de verde

sau strigătul reușește să fie

urma lăsată pe cer

ca și cum s-ar vărsa călimara

pe această imensă albastră

hârtie

 

vinovat pentru mine

a fost păcatul primordial

așa cum și eu sunt deja

vinovat pentru cei

ce vor să mă transforme în următorul val.

val după val

o mare, apoi un ocean

și în cele din urmă

pământul privit din aeroplan.