Plăcuta voce mă trădează
unde
sunt ani sau poate sunt secunde
când respirația tăcerea o pătrunde
de cred că-n mine moartea face tumbe
sau poate tumba saltului mortal
să fie veșnicia clipei sumbre
pe jos, prin praf
secunda face tumbe
tumba la tumba
tumba la tumba
rezistă respirația-n neunde
cu aerul tocmit de mercenari
plăcuta voce mă trădează
unde
se-aruncă voalul peste mare
sub valuri chipul mi-l ascunde
peștii se-ncurcă-n aripioare…
rămân lipit de zid
arsura unui glonte
cu plumbul învățat să strângă-n brațe moartea
cum se mai ia de mână
adânc, Eternitatea
mirosul tău de fiară
în nară mi se zbate!
Plăcuta voce mă trădează
unde
se pierde cercul printre tumbe
și umbrele devin mai umbre
iar frunzele au gene sumbre
căderile în pas de rumba
presară icnete cu tumba
tumba la tumba
tumba la tumba
Plăcuta voce mă trădează,
tumba!
ADI CRISTI