HRISTOS A ÎNVIAT!

Adi Cristi

În această seară ne vom bucura ca și cum marea veste am fi primit-o primii, asemenea luminii Învierii. Vom striga, apropiindu-ne unul de celălalt până când lumina din lumină se va naște și pentru noi: Hristos a Înviat! – fără a vitregi momentul de recunoașterea celuilalt: Adevărat a Înviat! De fapt, timp de 40 de zile acesta va fi salutul, până la Înălțare, moment în care vom constata: Hristos s-a Înălțat!

În anul 2033, peste 18 ani, Iisus Hristos va Învia de 2000 de ori ca și întâia dată, după ce, tot de atâtea ori, a fost Răstignit. O astfel de apreciere este voit eronată, atâta timp cât Moartea și Învierea s-au întâmplat o singură dată pentru veșnicie, pentru totdeauna. În fiecare an din acel moment de întâmplare propriu-zisă, creștinii nu fac altceva decât să exerseze acea stare de anamnesis, de aducere aminte, încercând să dea culoare și profunzime momentelor ca și cum ele s-ar întâmpla din nou, evident, doar la nivel narativ, atâta timp cât personajul principal, Iisus Hristos ne privește de sus, din pragul Înălțării Sale la Ceruri.

”Ultima zi a Săptămânii Patimilor, cunoscută drept Sâmbăta Mare, este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. Sâmbăta cea mare este deci ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii, în care Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate”.

În această tăcere preluată din durerea imaginii cu trupul lui Iisus Hristos răstignit se va naște speranța datorată veștii Învierii lui Hristos, după periplul sufletului acestuia în iad, spațiul în care Fiul lui Dumnezeu a pus ordine ”cu moartea pe moarte călcând”, oferind drept-credincioșilor imaginea izbăvirii și a mântuirii prin iubire dumnezeiască, chiar și din brațele morții considerată a fi drumul fără întoarcere.

Întoarcerea Mântuitorului din Moarte are de fiecare dată un puternic accent de exemplu personal, chiar dacă cu toții suntem conștienți că doar Iisus Hristos poate fi Fiul lui Dumnezeu, doar el poate face minuni, doar El ne poate fi garanția, simplificată de formula ”Crede și nu cerceta”. Acest ”nu cerceta” poate fi suspectat de fărădelegile ascunse ale temerii omului pus să semneze cu ochii închiși condamnarea sa la moarte sau bunăstarea îndestulătoare, fără ca el să știe ceea ce-și asumă. De fapt, nimeni nu ar trebui să declanșeze o competiție cu Iisus Hristos, pentru că, într-o astfel de întrecere, nu există decât un singur Învingător și acela nu poate fi altul decât Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu. Nouă nu ne rămâne decât să-i fim aproape, să ne împrietenim cu el, să-i dăm proba iubirii noastre dezinteresate, asemenea iubirii lui Iov sau a lui Lazăr, cel care, chiar dacă nu a făcut nici o minune în nume propriu, a fost beneficiarul învierii din moarte cu ajutorul lui Iisus Hristos. Este mult mai fezabil să fii prietenul lui Dumnezeu și al Fiului Său, decât să urmărești să rescrii Cartea Sfântă, cu numele tău în postură de Dumnezeu. Ar fi o reîntoarcere la idoli, o penurie de Dumnezei, căci, dacă cuiva îi va trece prin cap să se autointituleze ”Noul Dumnezeu”, cu nume și prenume, CNP și număr și serie de Carte de Identitate, atunci lumea ar fi bulversată și mai mult decât este astăzi. Un gest ce ar putea fi decontat doar în spațiul clinic, doar în zona sănătății mintale a celor astfel ispitiți.

Dar, pentru a nu greșii, pentru a nu inventa tot felul de scenarii, care mai de care mai fanteziste sau care să nu aibă nici o legătură cu imediata noastră realitate, este bine să știm unde putem găsi coordonatele geografice ce  ne pot duce pe calea cea dreaptă. Și, acel loc predestinat acesteia sunt cărțile sfinte, Evangheliile și, nu în ultimul rând, Biblia, această carte a cărților, în paginile căreia întâlnim Cuvântul lui Dumnezeu sub formă de lumină sfântă, ce călăuzește pașii credincioșilor.

Nu trebuie să crezi în Dumnezeu. Nu trebuie să știi nici o rugăciune adresată Tatălui Nostru. Nu trebuie să îți faci cruce. Nu trebuie să săruți icoanele sfinților. Nimic din toate aceste gesturi nu sunt obligatorii dacă încă sufletul tău nu este pregătit. Vei pângări mai mult Numele lui Dumnezeu dacă vei transforma îngenuchierea în spectacole mediatice.

Totul e să ai sufletul curat și, atunci când crezi că vei fi pregătit, să faci pasul spre Dumnezeu, care te așteaptă, nu atât de răbdător, cât mai ales de iubitor. Aceasta va fi pentru tine Învierea din moartea păgână. Adevărat ai Înviat!