Zincul este un nutrient esential pentru sanatatea noastra. Zincul este larg distribuit in organism – in oase, dinti, par, piele, ficat, muschi, globulele albe si testicule. Este important pentru functionarea sistemului imunitar. De asemenea, organismul are nevoie de zinc pentru a produce proteine si acizi nucleici ARN (acidul ribonucleic) si ADN (acidul dezoxiribonucleic), care reprezinta materialul genetic din toate celulele. In timpul sarcinii si in primii ani de viata, organismul copilului are nevoie de zinc pentru cresterea si dezvoltarea normala. De asemenea, zincul ajuta la vindecarea ranilor si este important pentru simtul gustului si al mirosului. Nivelul de zinc din organism depinde de cantitatea de zinc consumata din alimente. Zincul este prezent in mod natural in anumite alimente, cum sunt carnea, nucile si produsele lactate, este adaugat in altele (ca de exemplu, in cerealele pentru micul dejun fortificate) si este disponibil ca supliment alimentar. Deficitul de zinc apare rar, majoritatea oamenilor putand sa-si asigure din dieta necesarul zilnic de zinc. Totusi, pacientii care consuma cronic alcool, care au boli digestive care afecteaza absorbtia nutrientilor sau cei care iau anumite diuretice pot sa sufere de deficit de zinc. Suplimentele de zinc pot vindeca deficitul.
Care este cantitatea de zinc de care avem nevoie
Zincul este un oligoelement, adica o substanta care se gaseste in organism in cantitate foarte mica. Zincul nu poate fi depozitat in corp, astfel incat trebuie sa fie adus prin aportul constant din exterior. Cantitatea de zinc de care avem nevoie in fiecare zi depinde de varsta, de sex si de anumite stari fiziologice.
Cantitatea zilnica recomandata (exprimata in miligrame) este:
- < 6 luni: 2 mg
- Sugari 7-12 luni: 3 mg
- Copii 1-3 ani: 3 mg
- Copii 4-8 ani: 5 mg
- Copii 9-13 ani: 8 mg
- Adolescenti 14–18 ani (baieti): 11 mg
- Adolescenti 14–18 ani (fete): 9 mg
- Adulti (barbati): 11 mg
- Adulti (femei): 8 mg
- Adolescente insarcinate: 12 mg
- Femei insarcinate: 11 mg
- Adolescente care alapteaza: 13 mg
- Femei care alapteaza: 12 mg
Ce alimente sunt surse bune de zinc
Zincul se gaseste intr-o varietate de alimente. Poti obtine cantitatile recomandate de zinc mancand diverse alimente cum sunt:
- Stridii – reprezinta cea mai buna sursa de zinc.
- Carne rosie, carne de pasare, fructe de mare precum crabul si homarii si cereale pentru micul dejun fortificate – sunt surse bune de zinc.
- Fasole, nuci, cereale integrale si produse lactate – contin zinc, insa in cantitate mai mica.
Ce efecte are zincul asupra starii de sanatate
Sistemul imunitar si vindecarea ranilor
Sistemul imunitar are nevoie de zinc pentru a functiona. Persoanele in varsta si copiii din tarile in curs de dezvoltare care au deficit sever de zinc au un risc crescut de a face pneumonii si alte infectii. De asemenea, zincul ajuta pielea sa ramana sanatoasa. Pacientii cu ulcere cutanate ar putea beneficia de suplimente alimentare cu zinc daca au un nivel scazut de zinc.
Diaree
Copiii din tarile in curs de dezvoltare mor adesea din cauza diareei. Studiile arata ca suplimentele alimentare cu zinc ajuta la ameliorarea simptomelor si reducerea duratei diareei la acesti copii, dintre care multi au deficit de zinc si sunt subnutriti in general. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si UNICEF recomanda administrarea de zinc (20 mg/zi sau 10 mg/zi pentru sugarii < 6 luni) timp de 10-14 zile copiilor cu diaree. Nu se stie daca administrarea de suplimente de zinc are un rol in tratarea diareei in cazul copiilor care primesc o cantitate normala de zinc, cum sunt majoritatea copiilor din tarile dezvoltate.
Raceala comuna
Unele studii sugereaza ca administrarea de zinc ajuta la accelerarea vindecarii in cazul racelii, daca zincul este luat inca din primele 1 – 3 zile de la debut. Totusi, este nevoie de studii suplimentare pentru a determina cea mai buna doza si forma de preparat de zinc, precum si frecventa si durata administrarii zincului pentru tratamentul racelii comune.
Degenerescenta maculara legata de varsta
Degenerescenta maculara legata de varsta este o afectiune oftalmologica degenerativa, progresiva, care provoaca pierderea treptata a vederii. Este o afectiune frecventa si reprezinta principala cauza de scadere a vederii la persoanele de peste 50 ani. Boala afecteaza regiunea centrala a retinei, macula, unde se afla concentratia maxima de celule fotoreceptoare responsabile de vederea fina, a detaliilor. Ca urmare, pacientul sufera o deteriorare progresiva a vederii centrale cu aparitia unei zone de ceata sau de neclaritate in campul vizual central. Studiile sugereaza ca zincul ar putea ajuta la incetinirea progresiei acestei boli catre stadiile avansate.
Imi asigur o cantitate suficienta de zinc?
Deoarece zincul se gaseste in multe alimente, majoritatea oamenilor isi asigura cantitatea recomandata de zinc din alimentele pe care le consuma, astfel incat deficitul de zinc este rar. Cand apare deficitul de zinc, frecvent, acesta se datoreaza unui aport sau unei absorbtii inadecvate de zinc, pierderilor crescute de zinc din organism sau nevoilor crescute de zinc.
Persoanele cu risc de a face deficit de zinc trebuie sa includa surse bune de zinc in dieta lor zilnica. De asemenea, suplimentele de zinc ar putea fi adecvate in anumite situatii.
Urmatoarele grupuri de persoane au un risc crescut de a avea deficit de zinc:
Afectiuni digestive si alte boli
- Persoanele care au suferit o interventie chirurgicala gastrointestinala, cum ar fi o operatie de slabire (chirurgie bariatrica) sau care au afectiuni inflamatorii intestinale, cum sunt colita ulcerativa sau boala Crohn. Aceste boli reduc absorbtia intestinala de zinc si cresc cantitatea de zinc eliminata digestiv si, in mai mica masura, urinar.
- Alte boli asociate cu deficitul de zinc sunt: sindromul de malabsorbtie, boala hepatica cronica, boala renala cronica, siclemia (anemia cu celule in secera), diabetul, cancerele si alte boli cronice. Diareea cronica cauzeaza, de asemenea, o pierdere excesiva de zinc.
Persoanele vegetariene
- In cazul dietelor vegetariene, biodisponibilitatea zincului este mai mica comparativ cu dietele non-vegetariene, deoarece vegetarienii nu mananca carne, care este o sursa bogata de zinc si care imbunatateste absorbtia intestinala a zincului. In plus, vegetarienii mananca de obicei o cantitate mai mare de legume si cereale integrale care contin fitati care leaga zincul si inhiba absorbtia acestuia.
- Ca urmare, vegetarienii necesita cu o cantitate zilnica de zinc din alimente cu aproximativ 50% mai mare decat doza recomandata pentru persoanele care nu sunt vegetariane.
- In plus, acestia ar putea beneficia de folosirea anumitor tehnici de preparare a alimentelor care sa reduca legarea zincului de catre fitati si astfel sa creasca biodisponibilitatea acestuia. Tehnicile de crestere a biodisponibilitatii zincului includ, de exemplu, inmuierea in apa a boabelor de fasole, cerealelor si semintelor timp de cateva ore inainte de a fi gatite sau lasarea acestora sa formeze muguri.
Femeile insarcinate sau care alapteaza
Femeile insarcinate, in special cele care la inceputul sarcinii aveau un nivel de zinc la limita inferioara, prezinta un risc crescut de deficit de zinc din cauza cerintelor fetale ridicate pentru zinc. De asemenea, alaptarea poate sa epuizeze depozitele materne de zinc. Din aceste motive, doza zilnica recomandata de zinc este mai mare in cazul femeilor insarcinate si care alapteaza comparativ cu celelalte femei (12 mg vs. 8 mg).
Sugarii mai mari alaptati exclusiv la san
Laptele matern ofera suficient zinc (2 mg/zi) in primele 4-6 luni de viata, dar nu ofera cantitatea recomandate de zinc pentru sugarii cu varsta intre 6 – 12 luni, care au nevoie de 3 mg/zi. Astfel, in plus fata de laptele matern, sugarii >/= 6 luni ar trebui sa consume alimente adecvate varstei (de exemplu, alimente care contin zinc, cum ar fi piureul de carne) sau formule de lapte care contin zinc. Studiile au aratat ca suplimentarea cu zinc a imbunatatit rata de crestere in cazul sugarilor care aveau tulburare de crestere usoara/moderata ca urmare a deficitului de zinc.
Persoanele care consuma cronic alcool
30-50% dintre persoanele care beau alcool zilnic au deficit de zinc, din cauza ca alcoolul scade absorbtia zincului si creste cantitatea de zinc eliminata in urina. De asemenea, multi alcoolici au o alimentatie putin variata si in cantitate redusa, astfel incat este posibil sa nu-si asigure cantitatea recomandata de zinc din alimente.
Pacientii cu siclemie
Pacientii cu siclemie (anemia cu celule in secera) au nevoie de mai mult zinc decat persoanele sanatoase. S-a dovedit ca suplimentarea cu zinc imbunatateste cresterea copiilor cu siclemie.
Deficitul de zinc apare rar, majoritatea oamenilor putand sa-si asigure din dieta necesarul zilnic de zinc.
Semne si simptome
La sugari si copiii mici, deficitul sever de zinc cauzeaza tulburari de crestere, iar la adolescenti determina intarzierea dezvoltarii sexuale, respectiv impotenta la barbati. De asemenea, deficitul de zinc determina caderea parului (alopecie), diaree, rani la nivelul ochilor si pielii si pierderea poftei de mancare. Pot sa apara scaderea involuntara in greutate, vindecarea lenta a ranilor, afectarea mirosului si a gustului si scaderea nivelului de vigilenta.
Multe dintre aceste semne si simptome sunt nespecifice, putand sa apara si in alte afectiuni, de aceea este necesar un examen medical pentru a se stabili daca este prezenta o lipsa de zinc.
Diagnostic
Statusul nutritional al zincului este dificil de masurat in mod adecvat folosindu-se analize de laborator datorita distributiei sale in intreg organismul sub forma de proteine si acizi nucleici. Masurarea zincului in plasma sau urina este frecvent folosita pentru evaluarea unui deficit de zinc, insa aceste niveluri nu reflecta neaparat cantitatea de zinc de la nivel celular. Efectele clinice ale deficitului de zinc pot fi prezente in absenta unor analize de laborator anormale. Ca urmare, medicul va tine cont de factorii de risc (cum ar fi un aport alimentar inadecvat, alcoolismul sau bolile inflamatorii digestive) in contextul unor simptome sugestive pentru deficitului de zinc (cum ar fi tulburarile de dezvoltare la sugari si copii) pentru a determina nevoia de suplimentare a cantitatii zilnice de zinc.
Tratament
Tratamentul pe termen lung al deficitului de zinc incepe cu schimbarea dietei. Ia in considerare sa mananci o cantitate mai mare din urmatoarele alimente care sunt surse bune de zinc:
- Carne rosie
- Carne de pasare
- Seminte
- Germeni de grau
- Orez
- Fasole, naut, mazare
- Cereale fortificate
- Lapte, iaurt, branza
- Stridii
Daca esti vegetarian, ar putea fi mai dificil sa obtii din alimentele pe care le consumi cantitatea de zinc de care ai nevoie. Surse bune de zinc pot fi: fasolea, caju, mazarea si migdalele.
Suplimentele alimentare de zinc:
- Zincul se gaseste in multe preparate de tipul multivitaminelor si, de asemenea, exista suplimente care contin doar zinc.
- Daca iei suplimente alimentare pentru a creste cantitatea de zinc, retine ca zincul poate interactiona cu unele antibiotice si diuretice.
Interactiunea dintre suplimentele de zinc si alte medicamente
Suplimentele de zinc pot interactiona cu unele medicamente si anumite medicamente pot scadea nivelul de zinc din organism. De exemplu:
- Administrarea concomitenta de suplimente de zinc si antibiotice de tipul chinolonelor sau tetraciclinelor (cum ar fi ciprofloxacina sau azitromicina) reduce atat cantitatea de zinc, cat si de antibiotic pe care organismul o absoarbe. Luarea antibioticului cu cel putin 2 ore inainte sau 4-6 ore dupa administrarea unui supliment alimentar cu zinc ajuta la reducerea acestei interferente.
- Suplimentele de zinc pot reduce cantitatea de penicilamina (un antibiotic) absoarbita. Se recomanda administrarea suplimentelor de zinc cu cel putin 2 ore inainte sau dupa administrarea de penicilamina.
- Diureticele tiazidice cresc eliminarea de zinc in urina. Administrarea de diuretice tiazidice pentru o perioada lunga de timp ar putea scadea cantitatea de zinc din organism.
Surse de informatie:
www.ods.od.nih.gov
www.healthline.com
www.ncbi.nlm.nih.gov
www.medicalnewstoday.com
www.verywellhealth.com
www.msdmanuals.com
Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor