DE ROBERT TURCESCU ÎNCĂ MAI ARE NEVOIE

Nu pot să trec cu vederea un incident jalnic al cărui autor a fost unul dintre confraţii mei într-ale jurnalismului. Acest Robert Turcescu, realizator de emisiuni la B1 TV, a ajuns să decadă într-atât în meseria de jurnalism încât îmi vine din ce în ce mai greu să-l tratez ca atare, să-l mai consider că practică aceeaşi meserie cu mine.

Dincolo de partizanatul făţiş pe care nu ezită să şi-l asume faţă de Traian Băsescu, din momentul în care a trişat grosolan în disputa acestuia prezidenţială cu Mircea Geoană,.iată că Robert Turcescu îşi permite să jignească valorile incontestabile ale spaţiului mioritic, valori ce dau personalitate ţării noastre, în momentul în care aceasta chiar are nevoie de astfel de centre de greutate, fie că se numesc Nadia Comăneci sau Ilie Năstase.

Asemenea lui Horia Roman Patapievici, acest intelectual umflat cu pompa, căruia i s-a permis să-şi facă public toate excrementele gândirii sale bolnave de experimente, cel care îl identifica pe Mihai Eminescu cu „cadavrul din debara”, Robert Turcescu continuă marşul delatorilor, atacându-i pe Nadia Comăneci şi pe Ilie Năstase într-un mod grobian, de jalnic vagabond, limitat atât ca orizont, cât mai ales ca sistem axiologic în interiorul căruia să reuşească o departajare naturală a valorilor.

Rămas la nivelul bilelor albe şi negre, profesând din ce în ce mai mult „alba-neagra” în meseria pe care ar fi dorit să o ridice la nivelul artei, Robert Turcescu eşuează din 2009 într-un exerciţiu continuu de mercenariat, punându-se la dispoziţia lui Traian Băsescu şi a camarilei acestuia cu întregul său talent jurnalistic. O astfel de atitudine nu face altceva decât să-i joace feste realizatorului de la B1 TV, aducându-l astăzi în situaţia de a deveni de-a dreptul jalnic, greu de înţeles.

Atacul golănesc, fără nici o motivaţie jurnalistică, decât pe considerente de        apărător a sănătăţii alimentare a copiilor”, asumată şi acesta „după ureche”, citând anumite surse, „adversare a margarinei în alimentaţia copilului”, îl trimite pe Robert Turcescu la lada de gunoi, acolo unde societate îşi aruncă, în cele din urmă, falsele valori dovedite. Nimic nu justifică acest atac impardonabil împotriva Nadiei Comăneci, a lui Ilie Năstase, aceste două branduri de ţară ce aduc şi astăzi beneficii de imagine greu de ignorat.

S-a trezit nimicnicia din Robert Turcescu, făcându-l să împroaşte cu noroi numele Nadiei Comăneci. “Nadia Comăneci poate să-şi bage-n fund reclama ei la margarină? Vai mama ei de cerşetoare, ce-a ajuns… I-aş da numai zece… şuturi în fund! O nemernică, vinde otravă pe arginţi!” . Chiar dacă această malformaţie jurnalistică, ce a ajuns să fie Robert Turcescu, şi-a retras imbecilitatea postată pe blogul său, răul a fost deja făcut. Nemernicul şi-a prezentat pentru a „n”- a oară caracterul abject, dacă mai era nevoie. De fapt, simplu fapt că se ţine lipit de Traian Băsescu „ca marca de scrisoare”, îi poate dovedi vizibil ce fel de om este, cât caracter poate să aibă şi, mai ales, care este apetitul său spre adevărata valoare.

Dacă Nadia Comăneci şi-a dovedit valoarea mondială incontestabilă, despre Robert Turcescu nu putem să afirmăm cu certitudine decât că a ajuns să fie unul dintre mulţii trepăduşi ai ciolanului pentru care valorează mai mult decât onestitatea şi demnitatea umană, arginţii, tonomatele, pe care însuşi idolul său le condamna la un anumit moment.

Este foarte interesantă tăcerea lui Traian Băsescu faţă de gafa iremediabilă a „alintatului său”, pe care ar fi trebuit „să-l dea de toţi pereţii”, aşa cum se comportă el de obicei cu toţi prietenii săi, ce nu-i mai sunt de folos. Sau, se pare că, de Robert Turcescu încă mai are nevoie!

ADI CRISTI