Am văzut cum deșertul capătă glas

când tălpile Lui mă poartă în brațe

iar mâinile Lui mă ridică în spate

și ochii…

mă lasă să privesc înlăuntru

 

S-a deschis cerul

ca ușile unui magazin universal

Au fost și morți în buluceala creată

dar cine să stea să-i mai numere

când doar unul din toți

ar fi luat locul Lui

Cel care ne iartă

fără ca noi să-l iertăm

(ca și cum ploaia ar avea nevoie

de lacrimile noastre)

 

Am văzut bucuria

dată în loc de aghiazmă

și totul prin împrejurimile noastre

semăna

cu flacăra prin care lumânarea murea.