Cumpăr veșnicie la metru

să-mi ajungă să te cuprind

să nu-ți uit în afara tăcerii

nici o parte a suferinței

cum nici oceanul nu-și uită

orizontul

pe dinafara ochiului

acest perpetuum mobile al lacrimii

 

Te înfășor

cum se mai strânge ața

în aceeași papiotă multicoloră

reușind să fac

pe toată întinderea vieții

ghemuri de fapte mărețe

călărind același fluture

cu aripi de înger…

 

Doar cuprinderea mea

te poate strânge la piept

sub formă de cămașă de noapte

prin care simt cum curge

fericirea cu ochii holbați

imobili și luminoși

ca farurile mașinii uitate aprinse

în noaptea în care ai probat veșnicia

să-ți ajungă

din cap și până în picioare.