Când mi-ai spus că sunt orb

încă nu orbisem

 

Vedeam cum înlăuntrul meu

lumina era în exces

și poate de aceea țineam ochii strânși

ca un pumn încleștat

să nu pierd grăuntele de aur

 

Mult mai târziu

orbisem

iar tu nu mă vedeai

de parcă orbirea mea

trecea prin tine

însușindu-mă:

 

asemenea unui tren

ce trece prin noapte

numindu-se trenul de noapte

asemenea unui glonte

ce trece prin tâmpla mea

numindu-mă

căzut pentru patrie

asemenea răsăritului

ascuns sub pleoapele tale

numindu-te

a doua zi.