Poezia este:

…sala de așteptare

în care călătorul este tras de mână

de privirile tale insistente …

 

…trenul de pe linia moartă

în care ne mai întâlnim uzi leoarcă

de ploaie dezbrăcați…

 

…flacăra care își caută lumânarea

 

…cântecul cocoșului ce-a fugărit noaptea

 

…glasul tău pierdut în sunetele plăcerii

ca o sumă uriașă pierdută la ruletă

 

…saltul mortal pe care îl faci

în brațele mele

…dezastrul care ne strânge mâinile

căutându-ne căldura trupurilor

în jurul focului

(cum ne mai căutam trecutul

prin clădiri părăsite și uitate)

 

Poezia este

ceea ce nu mai știm că este

Așa cum nu mai știm dacă ea

mai ține minte

că eu i-am fost părinte

iar tu, muză dreaptă!