Dischinezia biliara reprezinta o disfunctie care afecteaza tonusul si motilitatea vezicii biliare si poate fi generata de raspunsul neadecvat la stimularea hormonala exercitata de colecistokinina, hiporeactivatea nervilor care deservesc colecistul sau contractia musculara ineficienta la nivelul sfincterului Oddi. Bila lenesa se manifesta prin eliberarea inadecvata de bila de la nivelul colecistului si favorizeaza in timp formarea calculilor biliari, prin sedimentarea sarurilor biliare, crescand astfel riscul de aparitie al obstructiilor caii biliare principale.

Mecanismele patologice care favorizeaza aparitia a ceea ce este cunoscut in limbajul popular ca “bila lenesa”, genereaza in acelasi timp o dilatare a vezicii biliare care in timp se poate suprainfecta cu germeni enteropatogeni, determinand aparitia colecistitelor bacteriene.

Cauze si factori de risc pentru dischinezia biliara

Principalii factori de risc implicati in aparitia dischineziei biliare sunt reprezentati de catre:

• Malformatii ale colecistului
• Cresterea rezistentei sfincterului Oddi
• Hepatita A sau B
• Steatoza hepatica
• Colangita sclerozanta
• Tumori ale canalelor hepatice
• Obezitate; persoanele supraponderale prezinta un status inflamator cronic care favorizeaza aparitia dischineziei biliare functionale
• Diabetul zaharat
• Alimentatia bogata in grasimi
• Defecte neurohormonale care determina aparitia unui raspuns neadecvat la actiunea colecistokininei
• Tulburari hormonale mai ales in cazul persoanelor de sex feminin
• Disfunctie la nivelul receptorilor de dopamina care impiedica transmiterea semnalelor nervoase la nivelul vezicii biliare
• Febra tifoida
• Vasculita crioglobulinemica
• Traumatisme abdominale
• Ischemia mezenterica acuta sau cronica
• Salmoneloza intestinala
• Iradiere in cadrul terapiilor oncologice care implica efectuarea radioterapiei la nivel abdominal.

Dischinezia biliara este o tulburare simptomatica a vezicii biliare care poate fi descrisa si in tabloul clinic evolutiv al pacientilor diagnosticati cu hipotiroidism, pancreatita, boala celiaca, gastrita, ulcer duodenal, anemie hemolitica, leucemie, sindromul imunodeficientei umane acute, mononucleoza infectioasa, lupus eritematos sistemic sau fibromialgie.

Bila lenesa afecteaza preponderent sexul feminin, fiind mai frecvent diagnosticata la persoanele cu varsta cuprinsa intre 40 si 60 de ani, si poate fi clasificata dupa cum urmeaza:

• Dischinezie biliara hipertona manifestata prin hiperreactivitatea vezicii biliare la stimuli colecistochinetici.
• Dischinezie hipotona sau “bila lenesa” determinata de contractia ineficienta a vezicii biliare.

Diagnosticul dischineziei biliare

Dischinezia biliara cu hipotonie se manifesta sub forma unui deficit de contractie a vezicii biliare si determina disconfort la nivelul hipocondrului drept, gust amar, senzatie de greata si migrena.

Dischinezia biliara cu hipertonie reprezinta o contractura a vezicii biliare si determina aparitia durerii acute in hipocondrul drept, care se manifesta dupa ingestia de alimente colecistochinetice, fiind insotite de senzatia de greata, varsaturi bilioase, gust amar, balonare si arsuri epigastrice.

Caracterele durerii care apare la pacientii cu dischinezie biliara sunt:

• Intensitate moderata pana la severa care interfera insa cu activitatile zilnice ale pacientului
• Durata de evolutie mai mare de 30 de minute
• Iradiere la nivelul omoplatului drept
• Aparitia disconfortului mai ales in timpul noptii
• Lipsa pozitiilor antalgice si absenta raspunsului la medicatia antiacida sau la evacuarea intestinului.

Alte simptome care pot fi prezente in cadrul tabloului clinic ce insoteste bila lenesa sunt reprezentate de pierderea in greutate neintentionata, senzatia de oboseala cronica, indigestie functionala cu eliminarea de scaune moi, anxietate si/sau depresie.

Diagnosticul de “bila lenesa” este stabilit de catre medicul gastroenterolog in urma anamnezei, examenului clinic al pacientului si al investigatiilor paraclinice reprezentate de catre:

• Analize de laborator pentru determinarea bilirubinei si a fractiunilor sale, a transaminazelor hepatice, gamma-glutamiltranspeptidazei, fosfatazei alcaline, colesterolemiei, amilazemiei si valorilor glicemice si examen sumar de urina.
• Colangiopancreatografia Retrograda Endoscopica (ECRP) – o investigatie imagistica si terapeutica prin care se determina starea de functionare a cailor biliare, ductului pancreatic si vezicii bliare.
• Colangiografia transhepatica necesita realizarea unei punctii abdominale a canalului hepatic dilatat sub ghidaj ecografic sau fluoroscopic si permite evaluarea gradului de functionalitate al vezicii biliare.
• Radiografie de tip HDA sau colescintigrafie – investigatie care permite evaluarea imagistica a ficatului, vezicii biliare, cailor biliare si a intestinului subtire. Procedura presupune injectarea intravenoasa a unui radiotrasor pentru diagnosticarea blocajelor la nivelul ductelor biliare, inflamatiilor acute sau cronice ale vezicii biliare sau afectiunilor tumorale hepatice care prin compresie, pot determina sindromul de “bila lenesa”.
• Ecografia abdominala si computer tomografia (CT) reprezinta investigatii imagistice recomandate in cazul in care se suspecteaza prezenta de calculi la nivelul vezicii biliare.
• Testul colecistokininei – o investigatie functionala a vezicii biliare care presupune administrarea intravenoasa de colecistokinina cu monitorizarea imagistica a contractilitatii vezicii biliare. Investigatia permite determinarea fractiei de ejectie a vezicii biliare, o valoare de sub 40% a acestui parametru, indicand prezenta unei dischinezii biliare.

Criteriile de diagnostic ale dischineziei biliare includ:

• Durere abdominala la nivelul hipocondrului cu evolutie care depaseste 30 de minute, nu se amelioreaza la adoptarea pozitiilor antalagice si nu se remite dupa medicatie antiacida sau dupa evacuarea intestinala.
• Absenta modificarilor imagistice specifice obstructiilor biliare – nu se pot identifica calculi biliari sau sludge biliar care sa determine aparitia manifestarilor.

In situatia in care tabloul clinic al pacientului include disconfort dureros cu caracter colicativ, iar investigatiile imagistice nu deceleaza o cauza obstructiva a acestora, criteriile de diagnostic ale dischineziei biliare cuprind:

• Durere care evolueaza mai mult de 30 minute
• Simptomatologie intermitenta (apare si dispare) care apare la intervale de timp variate
• Disconfort dureros accentuat care interfera cu activitatile zilnice ale pacientului
• Durerea abdominala prezinta evolutie indelungata si se cronicizeaza
• Sindromul algic nu se remite dupa administrarea medicatiei antiacide si la schimbarea pozitiei corpului
• Manifestarile nu sunt determinate de alte patologii cu evolutie similara – ulcere gastrice si/sau duodenale, reflux gastroesofagian procese tumorale hepatice, litiaza biliara
• Investigatiile de laborator evidentiaza valori normale ale enzimelor hepatice, bilirubinei, amilazei si lipazei serice.

Tratamentul dischineziei biliare

Dischinezia biliara poate fi ameliorata prin schimbari ale dietei care sa cuprinda evitarea alimentelor colecistokinetice de tipul:

• Grasimilor
• Condimentelor
• Carnii de vanat
• Ciocolatei
• Inghetatei
• Anumitor fructe – kiwi, smochine si legumelor proaspete – ridichi negre, rosii crude, ceapa, castraveti, fasole uscata, varza, ciuperci, vinete
• Nucilor, migdalelor, alunelor
• Alcoolului.

Alimentele permise pacientilor care prezinta simptomatologie sugestiva pentru sindromul de “bila lenesa” sunt reprezentate de:

• Mezeluri fara grasime – sunca Praga fara grasime, prosciutto crudo
• Piureuri de legume
• Paste fainoase sau orez fara sosuri grase
• Carne alba
• Produse derivate din lapte – branza de vaci, iaurt, mozzarella
• Paine prajita, biscuiti, grisine
• Sfecla
• Cartofi
• Morcovi
• Ceapa fiarta
• Sucuri proaspete de fructe
• Miere, gemuri
• Dulciuri fara grasimi.

Simptomele dischineziei biliare care nu se remit dupa adoptarea unui regim alimentar corespunzator pot fi ameliorate cu ajutorul medicatiei analgezice si a antiinflamatoarelor nesteroidiene, medicatie administrata in doze prescrise de catre medicul curant.

Dischinezia biliara determinata de disfunctia sfincterului Oddi poate fi tratata medicamentos cu ajutorul blocantelor de calciu si interventional prin sfincterotomie endoscopica.

Pacientii care prezinta simptomatologie clinica specifica dischineziei biliare care nu se remite in urma tratamentului si al modificarilor regimului alimentar si evolueaza pentru o perioada care depaseste 3 luni, au recomandare de realizarea a colecistectomiei – operatia de colecist. In cazul pacientilor cu fractie de ejectie biliara de sub 40% determinata cu ajutorul scintigrafiei HIDA sau care prezinta colecistita acuta de cauza bacteriana, se recomanda colecistectomie care presupune indepartarea chirurgicala in totalitate a vezicii biliare.