Vine un timp al marilor încercări

Un timp prin care mai trec

ridicarea din umeri și cântecul cocoșului

slobozit în înaltul cerului

cum mai sunt trase salvele de tun

sau salvele rămase suspendate în aer

ca și cum nimeni nu mai știa

ce se întâmplă cu noi

atunci când noi ne așezăm în genunchi

și ducem mâinile

sub formă de streașină la ochi

 

Încercăm să ne descoperim sufletul

la fel de ascuns, la fel de invizibil

cum mai este cântecul murmurat în tăcere

surpins cum răscolește taina care ne apără

pedepsindu-ne umimirea pictată pe chip

cum mai sunt pictate mănăstirile

din nordul credinței

cu mult albastru sau verde

sau pur și simplu cu trecerea timpului

prin culoarea ajunsă în stadiul ruinei

 

O mănăstire care se descompune

coșcovindu-și varul

fără a se atinge de măduva timpului

atât de subțire și atât de inexistentă

lipsindu-i expresia.