Mă ridic din genunchi

și-n urma mea

rămâne umbra

care mă strânge de mână

 

Semnul acesta de prietenie

e sfânt pentru

cei care privesc de jos în sus

și nesemnificativ

pentru cei care

cred că de sus în jos

strivirea

devine totală!

 

Cum mai poate deveni

căderea ploii

sau acoperirea

cu aceeași prelată folosită

și la bătutul prunelor

 

Când fără picătură

simți cum se-agită

borhotul

pregătindu-se de naștere.

 

Lasă-mă să cred

că inima mea

e parte din licoarea mult așteptată

cum parte e

din toate cele

ce vorbesc:

verba volant / scripta manent.