Iubește-mă

până când

va rămâne din mine

o umbra care să-mi semene

 

Un fel de tăciune

dezmembrat de formă

și de căldură

Un simplu zâmbet

surprins

de intenția mea de a fi luat

în seamă

ca și cum urma puternică de negru

ar fi aceeași încercare

de a locui într-un ochi izbitor de negru

fără de care nu ar mai exista

noaptea ascunselor mele evadări

 

Iubește-mă

până când

va rămâne Soarele

să ne bucure

și să ne disperse

înstrăinându-ne

cum mai sunt înstrăinați copiii

celor uciși

cu mâinile legate la spate

tulbure e aerul ars