Acasă la ea
aerul se distribuie
doar cu acorduri de chitară
Doar cu întortocheata liniște
din spatele căreia se aude
bubuitul tăcerii
păstrată în timpanele serii
Acasă la ea
Floarea de colț se ascunde
în ne țărmuire și pajiștea
linsă de botul caprelor
agățate în ultimul salt
Vinovați pentru această hoție
trec și petrec chinuitoarele canicule
acolo unde Soarele este mai sus
decât poate cineva să ajungă…
„Dar vai,
nici un gest
e un secol de praf
un deșert de tăcere
într-o singură casă
Ai grijă frumoaso
așternutul e ars
de atâta iubire
vom petrece la masă”
Cu inima despicată
prin centrul comunității
trec și petrec
sălbatice singurătăți.
