Screening-ul efectuat in prezent cu ajutorul ecografiei transvaginale și al determinarii markerului tumoral CA-125 pentru depistarea din timp a tumorilor ovariene s-a dovedit a fi insuficient conform studiilor recent desfasurate la nivel mondial. Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii evidentiaza faptul ca in 2020 au fost diagnosticate mai mult de 313.000 de cazuri noi la nivel global, cancerul ovarian situandu-se pe locul 18 in clasamentul patologiilor oncologice. Afla mai multe despre tumorile ovariene

Confirmarea diagnosticului de carcinom ovarian se realizeaza cu ajutorul examenului histopatologic, in functie de tipul de celule identificate, patologia putand fi clasificata dupa cum urmeaza:

• Carcinom seros
• Carcinom mucinos
• Carcinom endometrioid
• Carcinom cu celule clare
• Carcinom cu celule tranzitionale
• Carcinom mixt
• Carcinom nediferentiat.

Principalii factori de risc implicati in aparitia cancerului ovarian sunt reprezentati de:

• Inaintarea in varsta si odata cu aceasta, instalarea menopauzei
• Numarul de sarcini ale pacientei – riscul de a dezvolta cancer ovarian este invers proportional cu numarul de sarcini. Femeile care au avut mai multe sarcini au un risc mai mic de a dezvolta cancer ovarian in comparatie cu cele care nu au avut sau au avut mai putine sarcini
• Antecedentele heredocolaterale de cancer ovarian sau cancer de san
• Antecedentele personale de tumori ovariene
• Excesul ponderal
• Administrarea tratamentelor hormonale de substitutie dupa instalarea menopauzei
• Endometrioza
• Menarha precoce si menopauza instalata tardiv – aparitia menstruatiei la varsta frageda si instalarea menopauzei la varsta inaintata cresc riscul de aparitie al tumorilor ovariene
• Fumatul – exista o serie de studii care indica o crestere a incidentei cancerului ovarian epitelial la fumatoare.

Simptomatologia pacientelor diagnosticate cu acest tip de tumori este in majoritatea cazurilor nespecifica, aceasta caracteristica reprezentand principalul factor implicat in depistarea tardiva a acestei patologii.

Majoritatea simptomelor se instaleaza tardiv, de obicei in cancerul ovarian de stadiu III sau IV si sunt reprezentate de:

• Senzatie de plenitudine abdominala
• Distensie la nivelul abdomenului
• Senzatie de greata
• Satietate precoce in conditiile unui aport alimentar diminuat cantitativ
• Alterari ale tranzitului intestinal
• Manifestari urinare
• Dorsalgie (durere in zona spatelui)
• Dispareunie (dureri la contactul intim)
• Pierderea neintentionata in greutate.

Aceste manifestari sunt intalnite inconstant si se instaleaza de obicei cu cateva luni inainte de confirmarea diagnosticului de cancer ovarian.

In anumite situatii poate fi decelat un sindrom paraneoplazic sub forma unor degenerari la nivelul cerebelului manifestate prin:

• Ataxie (coordonare dificila a miscarilor)
• Disartrie (tulburari de vorbire datorate slabirii musculaturii fetei, gatului si limbii)
• Nistagmus (miscari sacadate involuntare ale ochilor pe verticala sau orizontala)
• Vertij (senzatie de ameteala)
• Diplopie (vedere dubla).

Acestea sunt datorate raspunsului imun impotriva antigenelor sistemului nervos indus de celulele tumorale ovariene. Sindromul paraneoplazic poate precede aparitia tumorii ovariene primare cu cateva luni sau chiar ani.

Screening medical cancer de ovare

Evaluarea pacientelor care asociaza factori de risc pentru cancerul de ovar se realizeaza prin intermediul determinarilor serice ale valorilor CA 125, HE4 human epididymis protein si scorul ROMA (algoritm de calcul cu ajutorul caruia se estimeaza riscul de malignitate al tumorii ovariene) care se ajusteaza in conformitate cu varsta si statusul pre sau postmenopauza al pacientei.

• CA 125 reprezinta un marker tumoral cu specificitate redusa in cazul cancerului de ovar, valorile serice ale acestuia putand fi datorate mai multor patologii printre care se regasesc endometrioza, ciroza hepatica sau boala inflamatorie pelvina.
• In cazul persoanelor cu istoric familial de cancer de san sau ovarian, medicul poate recomanda testarea pentru prezenta genelor BRCA1 si BRCA2, alaturi de markerii tumorali determinati in mod uzual.

In prezent sunt in curs de elaborare noi modele de teste de screening pentru cancerul ovarian care sa includa multipli markeri tumorali in vederea cresterii ratei de diagnosticare timpurie a acestei patologii.

Alaturi de investigatiile de laborator enumerate, screening-ul cancerului ovarian include examinarea prin ecografie transvaginala sau abdominala a pacientelor de catre medicul ginecolog in timpul examenelor periodice.

Stadializarea carcinomului ovarian implica realizarea unei laparotomii abdominale exploratorii cu examinarea in detaliu a intregii cavitati si se realizeaza in conformitate cu ghidul de clasificare al Federatiei Internationale de Obstetrica si Ginecologie FIGO dupa cum urmeaza:

• Cancer ovarian stadiul I include tumori limitate la ovar-IA, limitate la ambele ovare-IB, ruperea capsulei ovariene si prezenta celulelor tumorale in lichidul de lavaj peritoneal-IC. In acest stadiu de evolutie, patologia poate fi asimptomatica sau poate genera aparitia manifestarilor nespecifice reprezentate de constipatie, meteorism, senzatie de satietate precoce.
• Cancer ovarian stadiul II reprezinta extensia tumorala la nivelul trompelor uterine sau uterului-IIA, tesuturilor pelvine-IIB, lavajului pelvin sau al lichidului de ascita-IIV. Tabloului clinic specific acestui stadiu de evolutie i se adauga disconfort dureros la nivelul abdomenului inferior, si uneori ascita (acumularea anormala de lichid in cavitatile abdominale).
• Cancer ovarian stadiul III presupune extensie abdominala si/sau limfoganglioni regionali cu metastaze peritoneale microscopice-IIIA, macroscopice ≤ 2cm-IIIB sau macroscopice ≥ 2 cm -IIIC. Pacientele aflate in stadiul al III-lea de evolutie al carcinomului ovarian prezinta sindrom de impregnare neoplazica manifestat prin anemie, inapetenta, scadere ponderala insotite de meteorism, distensie abdominala si tulburari urinare (disurie – urinare cu dificultate, hematurie, polakiurie – urinari frecvente in cantitate mica).
• Cancer ovarian stadiul IV asociaza prezenta de metastaze la distanta, (in afara cavitatii peritoneale) la nivel hepatic sau splenic, pulmonar, tegumentar sau cerebral. Stadiul IV poate evolua cu tromboflebite la nivelul membrelor inferioare, manifestari respiratorii datorate acumularii de lichid la nivel pleural sau ocluzie intestinala.

Optiuni de tratament cancer ovarian

Optiunile de tratament ale pacientelor cu tumori ovariene variaza in conformitate cu stadiul de evolutie al tumorii, varsta si starea generala de sanatate a bolnavei si cuprind citoreductia chirurgicala partiala sau radicala si chimioterapie locala la nivel peritoneal sau sistemica.

Terapia tintita are in vedere anumite celule tumorale vulnerabile si este utilizata mai ales in cazul tumorilor ovariene recurente.

Terapia hormonala are ca scop blocarea receptorilor estrogenici care favorizeaza cresterea si dezvoltarea tumorilor ovariene, putand fi utilizata atat in fomele recurente de boala, cat si in cele cu evolutie lenta.

Anticorpii monoclonali indreptati impotriva factorului de crestere al endoteliului vascular pot fi utilizati atat in monoterapie, cat si in combinatie cu chimioterapia la pacientele aflate in stadii tardive de evolutie ale cancerului ovarian.

Operatie cancer ovarian

Stadiile incipiente de boala I si II prezinta indicatie de:

• Histerectomie totala (indepartarea uterului)
• Salpingo-ooforectomie (indepartarea ovarelor si ale trompelor uterine) bilaterala
• Omentectomie (indepartarea omentumului-pliu al peritoneului care inveleste organele cavitatii abdominale).

Prelevarea de biopsii de la nivelul recesurilor paracolice si al ganglionilor limfatici pelvini paraaortici este obligatorie pentru estimarea riscului de metastazare al celulelor tumorale. Pacientele tinere care isi doresc o sarcina in viitor pot prezenta indicatie de salpingo-ooforectomie unilaterala in situatia in care tumora este limitata la un singur ovar, iar histologia este favorabila.

Intervenția chirurgicala practicata in cazul tumorilor avansate aflate in stadiu IIB-IIIC de evolutie include indepartarea intregului aparat reproducator feminin cu omentectomie si biopsii de stadializare in scopul realizarii unei citoreductii optime si diminuarea riscului de boala reziduala.

La pacientele cu neoplasm ovarian in stadiul IV de evolutie, interventia chirurgicala radicala poate creste rata de supravietuire pana la 5 ani postoperator pentru aproximativ jumatate dintre aceste paciente si chiar pana la 10 ani in anumite situatii.

Riscul de aparitie al carcinomului ovarian poate fi redus prin renuntarea la fumat, mentinerea unei greutati corporale adecvate cu ajutorul unui stil de viata sanatos si efectuarea examenelor ginecologice periodice. Depistarea precoce a cancerului ovarian creste considerabil speranta de viata a pacientei si diminueaza riscul de aparitie al metastazelor la nivelul altor sisteme si organe.